Toamnă și comunicare

S-a asternut peste blândul meu Pământ, o nouă toamnă. Admirând frumusețile și bogățiile mirificului anotimp, mă simt parcă într-o lume miraculoasă a comunicării. Trecând prin parc, îmi inchipui că de pe ramurile sutelor de copaci, s-au pornit în zbor, mii și mii de scrisori îngălbenite, care îmi aduc vești, din toate colțurile lumii. Îmi înfund picioarele în covorul de epistole din iarba ofilită și mă gândesc că prin aceste frunze-scrisori, sau scrisori, ca niște frunze, toți cei dragi, comunică cu mine, îmi trimit vești, frunze de stejar, scrisori din România, cele de tei îmi aduc vești de la Eminescu, frunzele de mesteacăn de la Esenin. Mi-au căzut pe umeri și frunze de arțar, cu rânduri pentru mine din Canada. Comunic, prin intermediul lor, cu toate colțurile Terrei.

Comunicarea, bunul cel mai de preț al relațiilor interumane, ne ajută sa luăm legătura unii cu alții, să ne transmitem și celorlalți gândurile noastre, trăirile, sentimentele, planurile, speranțele. Fără comunicare, am fi ca și acest copac găunos din fața mea, plin de scorburi, învins de zecile de toamne care au trecut peste el.

Sufletul îmi este cuprins de o superbă simfonie a toamnei. Anotimpul acesta, atât de drag mie, îmi comunică prin sunete măiastre, toată măreția naturii, din aceste luni ale toamnei. Aș vrea să pot să compun o rapsodie pe acorduri de toamnă și s-o transmit prin comunicare, semenilor mei.

Mă plimb printre frunze îngălbenite și trunchiuri de copaci maronii, tinând în mână cel mai la îndemână instrument de comunicare, adică telefonul mobil. Pe deasupra capului, în aer, plutesc cei dintâi soli ai comunicării, porumbeii. Între vechii porumbei călători, care purtau cu secole în urma scrisorile, și telefonul din palma mea, sunt secole de comunicare. Comunicare constructivă, dar și distructivă. Comunicare uneori afectuoasă sau cordială, alteori comunicare defectuoasă, agresivă, care a înroșit de sânge veacurile și istoria popoarelor.

Din noianul de fluturi de frunze ce înoată prin văzduh, frunzele înroșite îmi sugerează comunicarea defectuoasă care a dus la vărsări de sânge ce-a înroșit totul, memoria istoriei și amintirile noastre.

Călătorind prin veacuri, comunicarea ne-a însoțit secol de secol. Tot mai dezvoltată, tot mai fidelă, tot mai exactă. Scoarța copacilor înfruntând ploile toamnei, îmi par niște letopisețe din vechime, pagini de cronică a istoriei, realizând comunicarea peste veacuri, transmițându-ne informații despre evenimente de mult apuse.

Toamna este un anotimp al mișcării, totul, în jur, plutește, se deplasează, vântul însuși e mișcare. Iar mișcarea sugerează comunicare. O natură statică este o natură mută. Cum toamna este un anotimp al mișcării putem spune că toamna este și un anotimp al comunicării.

Toamna au început cursurile, școala. A început, deci, și comunicarea didactică. Dar mai întâi, în primele zile de școală, și de toamnă, ne-am comunicat între noi impresii de vacanță, întâmplări trăite, visate, sperate. Apoi, pe masură ce înaintăm în toamnă, comunicările noastre interșcolare deveneau tot mai academice. Prin comunicarea profesor-student am acumulat tot mai multe cunoștiinte. Iar dacă preocupările estivale ne-au îndepărtat un pic de mijloacele de comunicare cele mai reprezentative, lectura și mass-media, odată cu venirea toamnei, când vremea de afară ne îndeamnă pașii mai mult spre acasă, sau biblioteci,  legătura noastră cu cărțile, cu ziarele, cu audiovizual este tot mai stransă. De fapt, noi comunicăm în orice clipă. Viața însăși este o continuă comunicare. Oricărei ființe vii, comunicarea îi este caracteristică. Rasa umană comunică necontenit, regnul animal comunică mereu, cel vegetal de asemenea. Priveam zilele trecute cum mușcata mea din ghiveci îmi comunică toate trăirile sale: mă atenționa când ducea lipsă de apă, de lumină, de soare, ofilindu-se ușor, când avea de toate, parcă râdea înspre mine, transmințându-mi mulțumirea ei, poate chiar și fericirea, prin floarea ei de purpură.

Cațelușul meu de acasă, toate animalele din curtea mamei, ne comunică nevoile sau mulțumirile lor, bucuriile lor, temerile lor. Comunică cu noi, sau între ele. Lumea întreaga este o continuă comunicare, iar cele mai înalte forme ale comunicării o reprezintă comunicarea interumană.

Comunicarea dintre indivizii rasei umane a însemnat progres, a dus la nenumărate descoperiri științifice care ne-au ușurat viața. Multe descoperiri ne-au ușurat și comunicarea. Comunicarea a dus la descoperiri științifice, iar descoperirile științifice au dus la dezvoltarea comunicării. Astăzi este la îndemâna oricui să comunice cu semeni din cele mai îndepărtate colțuri ale Pamântului. Ne transmitem, prin comunicare gânduri, idei, păreri, sentimente, trăiri, emoții.

 Daca prin comunicarea de idei ne ușurăm viața, prin comunicarea de emoții creative, prin comunicarea artistică, o facem mai frumoasă. Pe mine, toamna mă umple de emoții și de trăiri sufletești mărețe. Îmi transmite, îmi comunică niște simțăminte pline de iubire, de nostalgie, mă face mai bună, mai curată. Aș vrea să transmit mai departe, tuturor, această simfonie a toamnei. Gândurile mele zboară și comunică cu toți oamenii Planetei. Comunicare în parte imaginară, în parte reală. Mă simt de parcă mi-aș fi luat zborul odată cu păsările călătoare, care în fiecare toamnă se înalță spre alte zări, ducând cu ele în depărtare toate cântecele de pe plaiuri basarabene, pentru a le transmite altor oameni, pentru a le dărui lor, odată cu toată dragostea poporului meu.