Universitatea Alecu Russo este locul unde ne
întâlnim în fiecare zi sute de tineri. Majoritatea vin aici pentru a acumula
cunoștințe, pentru a se pregăti în profesiunea pe care și-au ales-o. Mai sunt și alții care vin
zilnic la școală doar pentru că s-au înscris la o facultate și trebuie să-i
urmeze cursurile. Unele colege vin doar pentru a epata cu ținuta lor
vestimentară. iar alții sunt doar în trecere în unele zile.
Avem și o categorie formată dintr-un grup de băieți, care vin la Universitate cu cea mai mare plăcere. Dar această plăcere nu
rezultă din dorința lor de frecventare a cursurilor, ci izvorăște dintr-un
viciu ridicat de către ei la rangul de pasiune. Sălile de curs nu reprezintă
nicidecum motivul venirii lor la Universitate, locul în care își
stabilesc ei zilnic cartierul general, este cantina Universității.
Bravii noștri colegi, ocolesc cu dibăcie sălile de
curs, adunându-se cu toții în sala de mese a cantinei, unde încing pasionante
jocuri de cărți, mai ceva ca în cazinourile din Monte Carlo sau Las Vegas. Dragii
noștrii studenți, mă rog, grupul respectiv, pun stăpânire pe cantină, ca niște
adevărați combatanți, și, de la primele ore ale dimineții, până mult
după-amiază, transformă incinta într-o veritabilă sală de jocuri.
În primul rând, remarcăm grupul dur al jucătorilor,
cei nelipsiți în niciuna dintre zile. Ca niște adevărați căpitani, ocupă
locurile centrale, de la improvizatele mese de joc, adunând în jurul lor pe mai puțin
versații învățăcei. Aceștia din urmă, își privesc cu admirație mentorii,
erijându-se în niște epigoni dornici să-și egaleze ,,maeștrii’’.
De când au început așa-zisele competiții ale jocului
de cărți, în cantină nesimțirea a ajuns, aici, la ea acasă. Avem de-a face cu
niște adevărați troglodiți, lipsiți de educație, cu obrazul cât talpa
pantofului, lipsiți total de bun-simț. Cei șapte ani de acasă, poate că au fost
adunați de către toți competitorii la un loc, educația elementară, la ei nu se
mai măsoară în șapte ani, ci poate în luni sau chiar săptămâni, de acasă. Pe
acești colegi ai noștri, nu îi mai interesează nimic altceva decât jocul lor.
Nu are nicio importanță că această cantină are un alt rol în Universitate.
Patima jocului de cărți, cu toată atmosfera ce se creează în timpul acelei
partide, deranjează vădit pe cei care ar vrea să servească în liniște masa. Vacarmul,
dezordinea, haosul, chiar grotescul, prin desfășurarea unei astfel de
activități într-o cantină, domnesc în acest loc, care ar putea fi curat și
civilizat.
Studenții cu preocupări normale, intră cu sfială și
dezgust în cantină. Înfrângându-și repulsia la auzul limbajului cartoforilor,
încearcă să se așeze cât mai departe de aceștia. A servi micul dejun sau
prânzul la cantina Universității ,,Alecu Russo'', este o utopie. Cei care îndrăznesc să intre aici, ingurgitează în mare grabă ceva, apoi părăsesc la repezeală sala
de mese decepționați. Un loc unde altădată se adunau studenții pentru a-și mai
potoli foamea , pentru a mai sta de vorbă și schimba impresii, pentru a bea un
suc sau o cafea, într-un cuvânt, pentru a-și reincărca bateriile pentru a
căpăta noi forțe, s-a transformat într-un local obositor, stresant, gălăgios,
enervant.
Acuma, ce să spunem noi? Dacă Universitatea este un
univers al cărților, bunii noștri colegi cartofori, tot cu cărțile se
delectează în cantină. E drept că nu cu cărțile-cursuri universitare, ci cu
cărțile de joc, dar hai, să fim înțelegători cu ei, tot cărți se numesc. E
drept că studierea pachetului de cărți de joc nu-și conferă o diplomă
universitară, dar ce nevoie mai au ei de diplome, când au lipite pe frunțile
lor, eticheta de nesimțiți.
Alții vin la Universitate pentru a se realiza pe
plan profesional. În schimb, "eroii" noștri au devenit mari
specialiști la jocul de cărți, ași precum așii pe care îi țin în mână. Cultura pe care ar trebui
să și-o însușească la Universitate, nu are nicio importanță. Pentru ei,
contează doar ,,cultura’’ de cartofor. Orice intrus de grupul lor, care
pătrunde în cantină, este fixat cu un aer de superioritate, privirile lor
iritate parcă ar vrea să te scoată afară din sala de mese. Aici este teritoriul
lor, aici se desfășoară jocuri de cărți. Parcă ar întreba de ce vin să-i
deranjeze din joc cei care ar vrea să servească masa, sau să se destindă câteva
zeci de minute.
Ei au pus stăpânire pe cantină, cantina este a lor,
ei sunt șefii și stăpânii aici. Ceilalți ar face bine să iasă afară și să nu-i
mai deranjeze. Impertinența cartoforilor este totală. Îi întâmpină cu priviri
sfidătoare până și pe profesorii Universității. Când unul sau mai mulți
profesori se încumetă să intre în cantină, iritarea jucătorilor de cărți ajunge
la apogeu. După privirile ucigătoare pe care le aruncă profesorilor, aproape că
te aștepți să izbucnească în huiduieli, sau pur și simplu să-i scoată cu forța
pe dascăli afară.
Atitudinea cartoforilor, în mod normal ne
surprinde. Ei ar trebui să profite când intră câte un profesor în sala de mese.
Este singurul loc în care ei își mai întâlnesc profesorii. Cu această ocazie,
chiar ar putea să facă cunoștință cu unii dintre ei, pe care nu i-au văzut, probabil niciodată, asta deoarece pe la cursuri nu prea au dat anul acesta.
Mă gândesc cu milă la părinții jucătorilor de cărți,
care își trimit odraslele la studiu, pentru a le face viața mai ușoară. Își rup
de la gură, fac economii forțate în viața familială, pentru a putea oferi
copiilor lor cele mai bune condiții. Sunt multe privațiuni pentru părinți, dar
ei sunt fericiți, deoarece își știu progeniturile la Universitate. Și iată,
răsplata pe care le-o aducc acești draci de copii. Băieții lui ,,mami'' și ,,tati'',
își petrec anii de studiu nu în sălile de curs, ci în cantina Universității,
iar studiul lor se rezumă la filarea cărților.
Banii puși de către părinți la bătaie pentru
desăvârșirea studiilor acestor nenorociți de cartofori, se duc, iată, pe apa
Sâmbetei. Învățătura le este complet străină, jocul de cărți este pentru ei
totul. Probabil că dacă s-ar înființa o facultate de pocker sau de șeptic, ei
ar fi studenți eminenți. Dar, deoarece așa ceva nu există, ca stundeți au rămas
rușinea Universității, răpindu-ne, în același timp,cantina, pe care au
transformat-o într-o sală de jocuri. Încă puțin și vom avea în locul ei, un
veritabil cazinou. Jocurile de noroc amenință, încetul cu încetul, că vor lua amploare,
deocamdată nimeni neputându-le stopa. Așa că nu m-ar mira, ca în curând să văd
în mass-media o știre că în incinta cantinei Universității bălțene, s-a deschis
un cazinou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu