În urbea noastră, o revistă, ’’Flacăra
românismului’’, iată că a ajuns la 20 de ani de activitate. Este o revistă de
cultură românească, care a tras dupa
sine, cum îi este și numele, acea flacără vie a originilor noastre, ca și neam
și cultură, pe aceste meleaguri. Apărută în vâltoarea anilor de dupa cucerirea
independenței, la început ca o luminiță palidă, căreia multe vânturi au fost
cât pe ce să-i stingă vâlvătaia, ea s-a întărit la focul viu al culturii gintei
latine, devenind, de-a lungul timpului, o adevărată flacăra puternică a
românismului cultural.
Luni, 24
septembrie, revista și-a sărbatorit cei 20 de ani de activitate, prilej și
pentru noi să-i facem o scurtă radiografie, cu bune și cu rele. "Flacăra
românismului" a fost catalizatorul a tot ce este de origine culturală
românească în zona Bălților. Redactorii
și editorii au făcut, de-a lungul timpului, tot ce le-a stat în putere, pentru
a susține voința de exprimare în arta de a mânui cuvintele, de a combina cu
măiestrie verbul românesc, în limba clasicei "Miorițe". Puteau face
mai mult? Au făcut destul? Vorba soților Aldea: "Eminescu să ne
judece", să le judece activitatea.
Activitatea
celor care au purtat flacăra, de la primii pași ai revistei și până în zilele
noastre când ea este dusă mai departe de către cadrele de conducere de astăzi.
Nu puteau lipsi cadrele didactice, adică directorul revistei Ion Macovei,
redactorul șef Ion Dabija, secretarul general de redacție Octavian
Ursachilă,vechi redactori ai revistei, colaboratori, scriitori și poeți cunoscuți,
cum ar fi Aureliu Busuioc, Octavian Paler, Marin Preda.
Atât eu
personal, cât și mai ales colegii mei mai vârstnici, au urmărit traseul
revistei ’’Flacăra românismului’’ de la lansare și pâna în zilele noastre. În
contextul general al multelor cotidiene și periodice de orientare rusă, acest
bastion de cultură românească, s-a afirmat, la început cu timiditate, dar pe
masura dobândirii de experiență, glasul redactorilor de aici s-a făcut tot mai
tare auzit. În afară de faptul că în paginile ’’Flăcarii românismului’’ au
publicat nume ilustre, precum Adrian Paunescu, Ion Hadârcă, Grigore Vieru,
meritul principal al acestei reviste este acela că a dat credite și a încurajat
multe tinere vlăstare, aflate la început de drum. Aici au debutat zeci și zeci
de tineri, care apoi au devenit nume ilustre în cultura moldovenească.
Sprijinul
dat tinerilor scriitori moldoveni, a fost și de natură materială, revista
acordând burse universitare tinerilor talentați, dar făra resurse financiare.
Prin colaborarea cu reviste din România,
a mijlocit acordarea de burse și în patria-mamă. Prin aceasta, revista s-a
dovedit cu adevărat, o flacără a românismului, fiind cea mai demnă de lăudat,
dintre toate publicațiile românești, din zonă. Între redacția noastră și redacția
’’Flacăra românismului’’, a existat întotdeauna o colaborare fructuoasă, atât
noi cât și ei, urmând cam aceleași linii direcționale. Evident că și colegii
noștri au avut unele nerealizări, unele neîmpliniri, eșecuri.
Uneori
entuziasmul tinerilor condeieri, a depășit limitele patriotismului pașnic, s-au
ridicat și unele voci mai agresive, care poate că au adus prejudicii, nu numai
revistei, dar și comunității românești din Bălți. Au fost uneori acuzați, pe
nedrept, și de extremism, dar aceștia nu
s-au manifestat decât prin patriotism. Nu este o revistă de orientare politică,
dar s-au vrut un bastion de cultură românească. Au început ca un veritabil
falanster de românism, într-o mare rusească printre bălțile Bălțului. Pentru a
rezista, au trebuit să fie uneori mai agresivi, poate că au mai și întins
coarda câteodată. La festivitatea de
luni, a avut loc un moment emoționant. Decanul de vârstă al jurnaliștilor care
au deschis drumul revistei "Flacăra românismului’’, s-a îndreptat spre
studenții de la jurnalism, a scos din buzunarul de la piept un stilou, pe care
l-a întins unei blonde studente, cu chip angelic și zâmbitor, și i-a spus
acesteia: ,, Uite un cadou pentru tine, stiloul cu care am scris în această
revistă întâiul meu editorial. Îți urez să scrii și tu cu el articole mult mai
multe, și mult mai reușite decât cele pe care le-am scris eu.’’