,,Flautul fermecat’’ de la marginea drumului

Ca în fiecare vineri, după o saptămână de muncă și studiu, urmează weekendul cu binemeritata și satisfăcătoarea odihnă. Două zile petrecute acasă, la Sângerei, mă ajută să-mi reîncarc bateriile pentru săptămâna care vine.

Vinerea trecută, m-am reîntors de la Bălți acasă, împreună cu fratele și tatăl meu. În vreme ce ei discutau despre problemele familiei, eu priveam pe fereastră, admirând splendorile toamnei. Peisajul autumnal era unul mirific. Pe marginea șoselei, copaci cu frunze poleite în aur, ne vegheau parcursul, precum niște călugări bătrâni, obosiți de ani și gânduri. Mașina luneca lin pe șosea, mușcând kilometru cu kilometru din distanța care separă Sângereiul de Bălți. Urmăream tot mai preocupată natura. Priveam mișcările vântului toamnei care invitase frunzele copacilor la dans.

Deodată, ceva mi-a atras atenția. În depărtare, în fața noastră, am remarcat un bărbat pe marginea șoselei, ce părea a face unele mișcări și gesturi nefirești. Ceea ce la început doar bănuiam, și mi se părea incredibil, se confirma pe măsură ce ne apropiam de el. Bărbatul, pur și simplu, se urina la marginea drumului, cu fața spre mașinile care treceau pe șosea. Își etala bărbăția, cu nonșalanță, aratandu-și-o, tuturora, celor din mașini. Nu-mi venea să cred. Am rămas uluită, privindu-l cum și-o ținea în două mâini. Era mare, dreaptă, groasă și întărită. Un jet viguros țâșnea drept din mijloc, udând caldarâmul. Capul ei imens părea că se holbează drept în ochii mei. Spectacolul era fascinant, dar în același timp și oripilant. Trebuie să recunosc că nu în fiecare zi mă întâlnesc cu un penis la marginea drumului, pe deasupra și sculat. Pe măsură ce ne apropiam de el, individul își etala tot mai tare mădularul. Era evident că scopul său principal era, nu satisfacerea nevoilor, ci să și-o arate eventualelor femei din mașini. Ghinionul a făcut ca eu să fiu una dintre ele. Tot mai intrigată și mai uimită vedeam cum își bălănganea instrumentul. Nu era un spectacol dintre cele mai agreabile pentru o fată de 20 de ani, dar în viață te întâlnești și cu astfel de episoade. Fără îndoială că aveam în fața noatră un individ bolnav psihic, care își satisfăcea orgoliile sexuale prin astfel de etalări și probabil, autosatisfacere manuală.

Ajunși în dreptul lui, și-a desfăcut mai tare picioarele, ne privea zâmbind, încercând câteva mișcări jucăușe cu degetele. Nu știu de ce, dar în acele clipe, gândul mi-a zburat spre celebra operă a lui Mozzart, ,,Flautul fermecat’’. Dar aș fi schimbat titlul acestei celebre bucăți muzicale din,, Flautul fermecat’’, în ,,falusul fermecat’’.