duminică, 25 noiembrie 2012

Nora Sau O Casă de Păpuși


Unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai literaturii universale este norvegianul Henrik Ibsen, iar capodopera sa Nora( Casa de păpuși), reprezintă o piesă cu adevărat celebră în dramaturgia europeană și mondială. Autorul a scris această dramă în timpul unei călătorii în Italia, în ultimele decenii ale secolului al XIX lea, când încă curentul romantic domina literatura universală. Piesele lui Ibsen, un nou curent, cel realist, s-au impus imediat pe scenele teatrelor europene. "O casă de păpuși" reprezintă opera de căpătâi a lui Ibsen. Tradusă în multe limbi și jucată în toate marile teatre, piesa s-a nascut inspirată din realitățile vieții unei cunoștiinte de-a lui Ibsen, a cărei poveste a fost sursă de inspiratie.
Drama scrisă de autorul norvegian, tratează tema personalității feminine, care inițial a fost închisă ca într-o colivie, iar în momentul în care existența zilnică îi este zguduită de un eveniment, erupe ca un vulcan, rasturnând în conștiința eroinei, toate valorile și principiile după care își călăuzise viața până atunci. Da, Nora trăise până atunci într-o adevărată "casă de păpuși", printre păpuși, ea însăși fiind păpușa principală. Și după cum păpușile sunt făcute pentru a fi ținute pe palme, dar și mânuite după bunul plac al păpușarului, tot așa și Nora și-a trăit întreaga viață, ca o papușă, îngrijită, rasfățată, adulată, întâi de către tatăl său, apoi de către soț. Ajunsă într-un moment al vieții în care trebuie să ia singură hotărâri, acțiunile sale sunt contradictorii, naște intrigi capitale, care o fac să-și schimbe concepțiile despre viață și să ia hotărâri decisive.
Dupa o copilărie și o adolescență în care tatăl său o ținuse ca pe o papușă, fără griji, dar și fără personalitate, Nora își continua același mod de viață, alături de soțul sau, Torvald. Încă tânără, ea a fost condusă și mânuită de către acest soț ceva mai în vârstă, care o ținea ca pe un obiect în vitrină, cu care să se mândrească, ca pe o marionetă. Educată în spiritul unor relații de familie patriarhale, respectate pana la slavă, cu personalitatea înăbușită întâi de către tata, apoi de către soțul Torvald, principiile sale etice despre familie, îi sunt puternic zguduite, atunci când căsnicia ei trece prin momente ieșite din tiparurile de până atunci.
În momentul izbucnirii intrigii, care va declanșa conflictul ulterior, situația financiară a celor doi soți nu era una stralucită, chiar dacă Torvald este funcționar la bancă. În acel moment, soțul Norei avea sănătatea șubrezită și, pentru a-l salva, aceasta hotărăște să-l ducă într-o călătorie în Italia, unde clima este mai blândă. Neavând bani pentru periplul italian, ea împrumută acești bani de la Krogstad, uzând de niște falsuri în acte. Soțul Torvald nu află despre demersurile financiare ale Norei, crezând că banii provin de la tatăl acesteia.
Întorși din Italia, soțul cu sănătatea refăcută, Nora trebuia să găsească acum modalitățile de returnare a banilor. Se ivește o perspectivă în momentul în care Torvald este anunțat că va fi promovat într-o funcție de conducere la Bancă, urmând a avea un salar fabulos, care va permite returnarea datoriei. Deci, pentru Nora se întrezăresc speranțe de a ieși din impas, după ce Torvald va încasa salarii uriașe, Nora va putea să restituie banii împrumutați, fără ca soțul ei să afle vreodată de împrumut.
Lucrurile capătă însă o turnură neașteptată. Krogstad, cel de la care Nora împrumutase banii, era și el funcționar al băncii în care Torvald devenise director general, dar Krogstad era un funcționar corupt, de care Torvald hotărăște să se debaraseze și să-l concedieze.
Pentu a-și păstra postul, Krogstad apelează la șantaj, cerându-i Norei să intervină pe lângă soțul ei ca să nu-l concedieze, altel îi va divulga acestuia despre împrumut. Evident că Nora nu dorea să știe Torvald că ea împrumutase bani, folosindu-se chiar, de inscrisuri false, și încearcă să-și convingă soțul să nu-l concedieze pe Krogstad. Dar Torvald părea ferm pe poziție.
Krogstad o amenința permanent pe Nora că îi va devălui soțului acesteia totul, iar tânăra femeie devine tot mai îngrijorată. Tensiunea ei psihică din acele zile, emoțiile ei sufletești, presiunile, sunt trăite la paroxism, tânara femeie luând în calcul chiar și varianta sinuciderii.
Ea își iubea mult soțul, pentru el făcuse și acest gest compromițător, și ar fi vrut ca totul să se termine cu bine. Dar Torvald deja emisese decizia de concediere a lui Krogstad, iar Nora se temea de reacțiile acestuia din urmă. La un moment dat se gândește să împrumute banii de la un medic care era indragostit de ea, ar renunța la ideea, nedorind alte complicații intime.
Cum Krogstad scrisese deja lui Trodvald o scrisoare de santaj, pe care soțul Norei urma să o primească, ea cochetează tot mai tare cu gândul sinuciderii, pentru a salva onoarea soțului ei.
Torvald citește între timp scrisoarea lui Krogstad și se înfurie pe Nora. Între cei doi izbucnește un scandal monstru, Tordvald își acuza soția că i-a distrus cariera, reputația, viitorul. O amenința că o alunga, că va divorța de ea. Nora este distrusă de cele auzite, de faptul că dragostea pe care o purta soțului ei este astel rasplatită, ea vazând că în ochii sotului ei nu valora mare lucru, nu era decât o păpușă.
Dar, foarte curând, cei doi soți primesc o nouă scrisoare de la Krogstad, prin care acesta îi anunță că situația lui financiară și profesională s-a rezolvat, că nu mai are nevoie de postul de la bancă, și că nu mai vrea să le facă nici un rău, că nu va mai da în vileag episodul cu împrumutul, ba chiar le trimite celor doi polița cu împrumutul, ca Trondvald s-o distrugă.
Scăpat de amenințarea lui Krogstad, Trovald își recapătă tonusul și sentimentele pacifiste față de soția sa. Îi spune că o iartă și că nu mai divorțează, vor rămâne împreună. Dar ultimele evenimente au avut darul de a o deștepta pe Nora. Ea își dă seama de adevăratele sentimente ale soțului ei, îi reproșează ca el n-o iubește, spunându-i că nici ea nu-l va mai putea iubi, că nu mai poate trăi lângă un asemenea om, și că, în consecință, îl va părăsi ea. De-acum încolo dorește să fie independentă, să-și trăiasca viața conform propriilor principii, să nu mai fie o simplă păpuță manipulată de către alții. Nora nu exclude posibilitatea că, după ce își va fi recăpăta fiecare propria identitate, Trogvald și Nora să se reîntâlnească și să se reunească într-o altă căsnicie, dar, de data aceasta, călăuzită după alte principii, fiecare având propria sa personalitate.
Finalul este unul de meditație pentru fiecare cititor sau spectator, unul interactiv, în care suntem invitați la interpretări și supoziții.
Nora este un personaj feminin controversat, cu prozeliți, dar și contestatari, cu păreri despre acțiunile și caracterul ei, pro și contra. Până atunci, doar o simplă marionetă, mânuită de către sforarii vieții ei, întâi tatăl său, apoi Trogvald, cu personalitatea înăbușită, fără inițiative, făra conștiința liberă, ajunge în punctul în care are prima confruntare directă cu viața, când trebuie să ia de una singură prima hotărâre majora. Atunci are loc prima ei deșteptare din letargia în care trăise, marea ei revelație fiind eul său personal.Păpușa de până atunci, închisă într-o casă de păpuși se autodescoperă, pentru întâia oara, ca pe o ființă umană, cu propria ei conștiință și personalitate, dotată cu suflet propriu și cu capacitate de a discerne. În acel moment, ea își reneagă întreaga existență de până atunci, refuzând postura de locatară a unei case de păpuși, dorind un nou mod de viață. Practic nu modul de viață propriu-zis îl dorea schimbat, deoarece nu excludea o reînodare a relațiilor cu soțul său, pe care tocmai îl părăsea. Ea vroia un alt concept despre viață, alte principii care să-i călăuzească existența, care să-i permită să-și dezvolte și să-și desfășoare personalitatea.
Prin întorsatura de mentalitate din final, Nora precede femeia modernă a zilelor noastre, care nu se mulțumește să fie doar o umbră în spatele unui bărbat, ci își dorește să devină o femeie de succes, cu propria ei personalitate, cu propriile ei aspirații, cu cariera ei personală. Dacă pentru secolul al XIX lea, o eroină eminină ca și Nora era o "rara avis", privită cu intrigă și curiozitate, la începutul nostru de veac, al XXi lea, lumea este plină de Nore, fiecare mai independente, cu caractere tot mai puternice, tot mai reticente la compromisuri care să le înăbușe viețile în mediocritate.

2 comentarii:

  1. Traducerea in romana a pieselor lui Ibsen a fost facuta si de sciitoarea,si ea dramaturga, Sidonia Dragusanu

    www.sidonia.ro

    H. Ibsen, Un duşman al poporului in colab. cu N. Filipovici, în vol. Teatru, II, Bucureşti, 1966
    H. Ibsen , Femeia marii, în colab. cu Fl. Murgescu; idem
    H. Ibsen ,Hedda Gabler, în colab. cu Măria-Alice Botez, în vol. Teatru, III, Bucureşti, 1966
    H. Ibsen ,Constructorul Solness, în colab. cu Măria-Alice Botez, în vol. Teatru, III, Bucureşti, 1966

    RăspundețiȘtergere
  2. Vreau să vă împărtășesc cu toții aici despre cum îmi obțin împrumutul de la dl Benjamin, care mă ajută cu împrumut de 400.000,00 Euro pentru îmbunătățirea afacerii mele, a fost ușor și rapid atunci când aplic pentru împrumut când lucrurile se înrăutățesc cu afacerea mea dl. Benjamin îmi acordă împrumut fără întârziere. aici este e-mailul domnului Benjamin / contact whatsapp: +1 989-394-3740, lfdsloans@outlook.com.

    RăspundețiȘtergere