vineri, 28 februarie 2014

Ziua îndrăgostiţilor sau simplu pretext comercial?

Odată cu deschiderea spre lumea largă, occidentală, poporul nostru şi-a îndreptat privirile spre tot felul de obiceiuri şi evenimente specific altor popoare. Toate astea dintr-un pregnant spirit de imitaţie generalizat până la efectul de turmă. Un exemplu edificator în acest sens, cu un impact deosebit mai ales asupra tinerilor îl reprezintă Ziua Îndrăgostiţilor, varianta americană, Valentine’s day. Nu e vorbă, aveam şi noi pe sfântul îndrăgostiţilor noştri, Dragobetele, dar datorită regimului comunist, sărbătoarea intrase într-un con de umbră. Autorităţile totalitariste nu permiteau propagarea acestei zile a îndrăgostiţilor. Au trebuit să intervină schimbările din 1990 ca să avem şi noi acces la multe lucruri nepermise până atunci. Iar dintre cei doi sfinţi îndrăgostiţi, se pare că cel  numit Valentin a fost mai rapid decat neaoşul Dragobete. Din spirit de modernism, şi, fără îndoială, şi din snobism, tinerii noştri  l-au adoptat întâi pe îndrăgostitul născut pe plaiuri americane.
Nu e vorbă, e bine ca şi îndrăgostiţii să-şi aibă o zi a lor, precum ziua femeilor sau ziua de mărţişor. O zi în care să proslăvim iubirea, să fim cu toţii îndrăgostiţi, să iubim cu patos, să ne încălzim inimile la focul iubirii. O zi în care să fim mai buni, mai iubitori. Numai că zilei îndrăgostiţilor i s-a dat alte sensuri. Sărbătoarea a rămas numai una de circumstanţă. Sensul pur al ei a intrat în banalitate. Sensurile iubirii, dar mai ales ofrandele aduse ei au devenit mai obscure, chiar decât învechitul mărţisor oferit de 1 martie. Putem spune că atât Valentine’s day cât şi Dragobetele au devenit două zile ale vânzătorilor de suvenire pentru îndrăgostiţi. Sunt încă două zile în an în care comercianţii au deschis la câştiguri, în care pot să-şi rotunjească frumuşel veniturile, iar spiritul de iubire s-a transformat în unul pur comercial. Centrele oraşelor îşi schimbă aspectul, având fiecare un aer de bâlci, tarabele domină arterele, spaţiile verzi în care firul ierbii începe să mijească, sunt în multe locuri sacrificate de amenajări comerciale, hârtii şi tot felul de ambalaje inundă centrele oraşelor, pentru tinerii îndrăgostiţi totul devine o alergătură, o obligaţie de care sunt nevoiţi să se achite. Nimic nu se mai face din inimă, gesturile romantice sunt înlocuite de gesturi şi acţiuni de rutină.
Spuneam că Valentinul american a fost mai rapid decât Dragobetele nostru. Snobismul l-a introdus mai repede în rândul tinerilor moldoveni. Astăzi cine a rămas fidel sărbătorii moldoveneşti în detrimentul celei americane, este considerat înapoiat. Dacă vrei să te dai mare, să pari cât mai occidental, trebuie să te dai cu Sf. Valentin, chiar dacă cam nimeni nu ştie cine a fost şi ce hram poartă. Trebuie să fii adeptul lui şi gata. După cunoştinţele mele, Dragobetele, sărbătoarea lui îşi are origini basarabene. Dar noi, moldovenii, românii în general, avem talentul deosebit de a ne renega trecutul, tradiţiile, obiceiurile, cultura. Pentru a epata şi pentru a sfida, ne aplecam spre sfinţii altora, spre sărbătorile altora, ni le însuşim şi ne erijăm în discipoli ai altora, ne înregimentăm benevol în marea turmă a humanoizilor cu spirit de imitaţie mai accentuat chiar decât al animalelor fără prea mult discernământ. Iubirea simplă, sinceră, pură şi-a pierdut spiritul chiar de zilele care, cică, ar trebui să fie ale ei, iar noi le-am tranformat în doua zile pur comerciale, pierdute în vâltoarea unui început de secol pentru care nu mai importă nimic decât viteza.

miercuri, 5 februarie 2014

Planul unei investigaţii jurnalistice

Investigaţiile jurnalistice sunt articole de cel mai important interes pentru publicul consumator de presă. În general, se abordează subiecte palpitante care stârnesc curiozitatea celor care le urmăresc, devorând temele cu un vădit apetit de presă. Orice articol informaţional trebuie să fie cuprins în totalitate de veridicitate. Este logic ca din moment ce articolul se numeşte de investigaţie, pentru a fi realizat, este nevoie de o investigaţie temeinică. Iar aceasta nu poate fi realizată fără conceperea, în prealabil, a unui plan de investigaţie. Nu poţi porni la muncă abordând un subiect atâta de amplu, care trebuie prezentat cu exactitate, fără a avea planuri bine definitivate. Un caz care s-a bucurat de o atenţie şi un interes general pe plan mondial, a fost cazul Primului Ministru suedez, Olof  Palme, asasinat din motive politice la data de 28 februarie 1986. Gazetele din toate ţările lumii, cât şi audiovizualul s-au întrecut în a oferi informaţii despre caz, sau analizau cauzele, efectele sau cine a stat în spatele acestei crime. Pentru a face o astfel de investigaţie de proporţii, fiecare a trebuit să aibă un plan de investigaţii foarte bine definitivat, conceput din cele mai mici amănunte, stabilit şi pus în aplicare de către profesionişti desăvârşiţi.
1) Într-un astfel de plan, se incepe, evident, cu alegerea titlului. În cazul investigaţiei pomenită mai sus, titlul a fost: ,,Asasinarea lui Olof Palme’’.
2) Bineînţeles că această alegere trebuie să fie în concordanţă cu scopul pe care şi-l propune echipa de jurnalişti. Scopul trebuie să fie bine defitivat, iar în cazul Olof Palme, acesta era investigarea jurnalistică a motivelor şi circumstanţelor în care a fost asasinat premierul suedez, precum şi a consecinţelor ce au urmat în viaţa politică mondială, după această crimă oribilă.
3) Următorul punct din planul de investigaţii este organizarea şi durata acţiunii. Această parte se referă la: colectarea informaţiei de bază prin utilizarea tehnicilor: observaţia, lucrul cu documentele, discuţia, verificarea informaţiei de bază; verificarea şi confirmarea ipotezei; ultimul interviu.
4) Punctul 4 este bugetul sau resursele: tehnice, umane, materiale, financiare. Normal că nicio investigaţie nu poate fi realizată fără resurse financiere: deplasare la faţa locului, munca reporterilor, perioada de timp petrecută pe teren, cât şi toate celelalte implică cheltuieli şi necesită un buget adecvat. Cu cât trustul de presă deţine mai mulţi bani, cu atât investigaţiile vor fi mai complete, mai exacte şi mai la obiect. Totul depinde de bugetul alocat, de banii cheltuiţi.
5) Redactarea textului jurnalistic. După culegerea informaţiilor, se trece la realizarea articolului care va apărea în presă. Acesta trebuie să capete o formă cât mai atractivă, mai pasionantă, iar acest lucru ţine de talentul jurnalistului, atât acela de gazetar cât şi cel literar. Conflictul trebuie prezentat, gradat din punct de vedere emoţional, pentru a impresiona. În cazul Olof  Palme, s-a început cu analizarea rolului său în viaţa politică, s-a trecut de la viaţa lui familial-umană, ajungându-se la punctul culminant-asasinarea sa, subiectul prezentând în continuare o destindere emoţională atunci cand s-a făcut analiza consecinţelor viitoare ale acestui gest.
6) Publicarea reacţiei la colectarea informaţiei. Fiecare articol publicat, urmăreşte să stârnească un interes cât mai mare în rândurile cititorilor. De aceea orice gazetă urmăreste ce reacţii a iscat în momentul publicării articolului. Colectarea acelor reacţii este un factor de cea mai mare importanţă pentru acel ziar.
7) Decizia vizând continuarea sau încheierea temei investigate. În funcţie de interesul stârnit, colectivul redacţional poate decide continuarea acelei teme sau închiderea subiectului. Bineînţeles că un astfel de caz ca şi cel al asasinarii lui Olof  Palme a fost în centrul atenţiei o lungă perioadă de timp, iar gazetele se întreceau în a continua cât mai multă vreme subiectele.
Pentru a realiza o investigaţie cu adevărat profesionistă şi a prezenta un articol care să se afle în centrul atenţiei opiniei publice, echipa de investigaţii trebuie deci, să-şi întocmească un plan de investigaţii, ales cu grijă, care să vizeze o documentare perfectă şi o expunere pe măsură. Acest plan trebuie respectat cu stricteţe, urmat pas cu pas, el indicând drumul de parcurs. Pus în aplicare de o echipă pe măsura, respectarea acestui plan minuţios şi competent, garantează succesul articolului sau a seriei de articole.
În cazul asasinării lui Olof  Palme, este de la sine înţeles că fiecare gazetă şi-a trimis pe teren cei mai buni specialişti din cadrul colectivului redacţional. Aceştia şi-au întocmit cele mai potrivite şi profesioniste planuri de investigaţii, respectarea acestora aducând în faţa opiniei publice mondiale un caz de interes deosebit. Olof  Palme a fost un om politic dintre cei mai iluştri de pe Mapamond, asasinarea acestuia fiind urmărită pe toate meridianele globului. De aceea, trebuia prezentată în gazete cu un înalt profesionalism. Investigarea acestui caz nu a putut fi realizată decât cu un plan de investigaţii pe măsură, iar respectarea acestuia a dus la un imens succes de presă pentru fiecare gazetă în parte, care a abordat acest subiect.

marți, 4 februarie 2014

Interviu cu álter égo

Octavian Puie este unul dintre poeții români cu o personalitate foarte puternică, înzestrat cu o inteligență superioară și cu o bogăție interioară deosebită. Mai presus de aceasta, este omul cu o importanță capitală în formarea mea. Așadar, i-am pus câteva întrebări pentru a afla mai multe despre el, despre împlinirile, eșecurile și aspirațiile sale.

Elena Cucoș: Octavian, dacă ar fi să te caracterizezi în trei cuvinte, care ar fi acestea?
Octavian Puie: Patriot, melancolic, singuratic.
Elena Cucoș: Ce ai învățat despre tine în toți acești ani?
Octavian Puie: Că nu am reușit să mă cunosc nici măcar eu. Am rămas un mister și pentru mine.
Elena Cucoș: Care a fost cea mai importantă lecție de viață în afara școlii?
Octavian Puie: O lecție de iubire curată, predată de către blonda de la Sângerei.
Elena Cucoș: Care a fost cel mai frumos lucru care te-a marcat pentru totdeauna?
Octavian Puie: Noaptea dintre ani, când am ințeles că, totuși, există iubire.
Elena Cucoș: Ce apreciezi tu cel mai mult la un om?
 Octavian Puie: Discreția.
Elena Cucoș: Care este cel mai mare ideal spre care tinzi? Ce anume ai dori să realizezi astfel încât să simți că ai o viată împlinită?
Octavian Puie: În momentul în care îmi voi spulbera existența, să las regrete în urma mea.
Elena Cucoș: De-a lungul existenței, ai realizat ce ți-ai dorit sau ambițiile tale s-au schimbat?
Octavian Puie: Mă consider un ratat.
Elena Cucoș: Cum se explică aceasta?
Octavian Puie: Câtă vreme n-am reusit să mișc din loc munții, se cheamă că șirul eșecurilor a fost mai lung decat cel al succeselor.
Elena Cucoș: Dacă ar fi să dai timpul înapoi, ce schimbări ai face în viața ta?
Octavian Puie: Viața-mi risipită, scuipă pe regrete. N-aș schimba nimic, doar în locul eroului principal aș pune pe altul.
Elena Cucoș: Care este cea mai mare greșeală pe care ai facut-o?
Octavian Puie: Nu trebuia să iau locul surorii mele. Era mai bine pentru toți să ram
ână ea. Am uzurpat locul pe care l-a lăsat plecând de foarte timpuriu din lumea asta. Trebuia să ramâna ea și sa dispar eu.
Elena Cucoș: Ce este fericirea pentru tine?
Octavian Puie: Regret, n-am studiat limbile exotice. Din ce limbă este acest cuvant? Îl aud pentru prima dată.
Elena Cucoș: Care este slăbiciunea ta cea mai mare?
Octavian Puie: Plăcerea erotică a Elenei. S-o știu implinită.
Elena Cucoș: Cine este Elena?
Octavian Puie: Cea care a întors mersul anotimpurilor, aducând după toamnă, primăvara.
Elena Cucoș: Care sunt valorile în cazul cărora nu ai vrea să faci niciun compromis?
Octavian Puie: Viața și fericirea ei.
Elena Cucoș: Cum îți evaluezi abilitatea de a face față conflictelor?
Octavian Puie: De la lamentabil la sublim, cu indiferență.
Elena Cucoș: Dă-mi un exemplu concret în care ți-ai folosit judecata și logica pentru a rezolva o problemă.
Octavian Puie: Au fost momente în care credeam că propriile mele trăiri erau cele mai importante. Dupa scurte reflectări, am realizat că ceea ce își doreste Elena este și dorința mea. Așa s-a reașternut liniștea, risipind furtunile.
Elena Cucoș: Ai o gamă întreagă de poezii în care este predominantă tema morții. Din ce trăiri sunt nascute aceste poezii?
Octavian Puie: Doar nefericirea naște versuri memorabile.
Elena Cucoș: Care este poezia scrisă de tine, la care ții cel mai mult?
Octavian Puie: ''Mai ard luminile-n oraș'', ''Requiem'', ''Plouă pe amintirile noastre pustii'', ''Fără predicate''. Și altele.
Elena Cucoș: Ce proiecte de viitor ai, pe linia împlinirii vieții tale?
Octavian Puie: Mai am un singur obiectiv de atins: Elena.
Elena Cucoș: Dar pe linie literară?
Octavian Puie: Să-mi adun paginile rătăcite în tomuri și gandurile risipite, în cuvinte, pe pagini.
Elena Cucoș: Cum te vezi peste 10 ani?
Octavian Puie: Ca parte a unui organism numit Elena.
Elena Cucoș: Aici întrebările mele au luat sfârșit. Îți mulțumesc pentru timpul acordat și îți doresc multe realizări pe mai departe, multă baftă și FERICIRE!
Octavian Puie: Timpul acordat ție, abia începe....................