Aprecieri asupra însemnărilor de călătorie ale lui Dinicu Golescu

Perioada în care a trăit Dinicu Golescu, începutul secolului al XIX-lea, este una în care încep călătoriile marilor drumeți din țările române. Familia Golescu, neam de vază în boierimea bucureștiana, a dat o seamă de călatori și cărturari vestiți în cultura românească. Fiu al boierului Radu Golescu, s-a remarcat, împreună cu frații, fiii și nepoții săi, în cultura românească.

Dinicu Golescu a fost printre primii călători de seamă ai poporului român, iar cartea sa ,,Însemnare a călătoriii mele’’, este prima lucrare de călătorie din literatura română. Conceput ca un jurnal de călătorie, romanul reprezintă un adevărat reportaj jurnalistic, bine documentat, al autorului, despre locurile vizitate. Dinicu Golescu a cutreierat întreaga Europă a începutului de veac al XIX-lea, și ne-a descris și nouă locurile vizitate.

Firul acțiunii romanului urmează fidel traseul călătoriei, Dinicu Golescu pomenind despre toate locurile pe unde a trecut. Atenția acordată fiecărei localități vizitate, depindea de importanța pe care a avut-o fiecare oraș în economia călătoriei. Așezările urbane și rurale în care poposea mai mult, erau gratulate cu o atenție de câteva pagini, în vreme ce despre localitățile prin care era doar în trecere, pomenea doar în câteva rânduri.

Acest jurnal de calatorie s-a născut prin faptul că Dinicu Golescu, impresionat de numărul mare de cărți de călătorie, care au fost publicate în Occident, a vrut să dăruiască și literaturii române un roman de acest gen. Este scris într-o perioadă în care literatura românească se debarasa de limba literară veche, adoptând o limbă modernă, care  va fi modelul de lucru al scriitorilor români de acum încolo.

Dinicu Golescu, în călătoria sa, a fost deosebit de impresionat de țări din centrul Europei, cum ar fi Austria, Elveția, Germania. Cartea este un imens reportaj al acestor locuri, de fapt al întregii Europe, trecând în revistă tot ceea ce-a vizitat. Din capul locului, Dinicu Golescu se dovedește a fi un bun peisagist, descriindu-ne plaiuri, frumuseți ale naturii. Dar el nu se mărginește doar la a descrie și reproduce natura. Ne vorbește despre construcții, orașe, realizări umane. Despre modul în care, mai cu seamă, în Elveția, oamenii locului au zmuls naturii vitregite terenuri aride, și prin munca lor, le-au redat circuitului uman, agricol sau de habitat. Sunt descrise cu mare admirație localități precum Viena, Berna, Geneva. Râuri precum Rinul. Deasemenea, autorul ne apleacă asupra condițiilor socio-economice din fiecare zonă vizitată.

Sunt descrise diferite manufacturi din orașele vizitate, condițiile de muncă și de viață ale muncitorilor din aceste zone.

De asemenea, este descris modul de organizare al administrației locale. Acest sistem era unul deosebit de competent, deoarece în diferitele instituții ale statului erau angajați doar oameni cu școală, iar principiul de promovare în funcții înalte, era unul al competenței. Dinicu Golescu ne mai vorbește despre sistemele fiscale ale fiecărei țări, despre modul în care era organizat învățământul, biserica. O atenție deosebită o acordă scrierii activităților comerciale vizitând  piețe și târguri.

În însemnările sale de călătorie, Dinicu Golescu compara locurile vizitate cu ceea ce exista în Țara Românească, făcând ample observații critice la adresa realităților dâmbovițene. El vine cu propuneri și soluții aduse autorităților românești care să ajute la progres în toate domeniile vieții sociale și în Muntenia. El însuși, împreună cu familia sa înstarită, a sprijinit punerea în aplicare a acestor măsuri. Pe plan gazetăresc, de pildă, el scoțând împreună cu Ion Heliade-Rădulescu- ,,Curierul românesc’’.

,,Însemnare a călătoriii mele reprezintă’’ primul roman de călătorie din literatura românească, o veritabilă frescă a vieții sociale europene, model de urmat și pe plaiurile românești. De asemenea, prin acest volum, Dinicu Golescu își aduce aportul la dezvoltarea limbii literare românești, promovând o limbă modernă, în locul celei arhaice folosite până atunci. Datorită contribuțiilor pe care le-a avut, atât cu acest roman, cât și cu alte scrieri și activități, peste numele lui Dinicu Golescu și al acestor însemnări de călătorie, ar fi nedrept să se aștearnă colbul uitării. El merită un locșor, acolo, undeva în memoria culturii românești.