Robert Turcescu, tânăr corifeu în presa vizuală din România

Una dintre figurile cele mai cunoscute din lumea presei scrise şi a audiovizualului din România, este cea a lui Robert Turcescu, devenit cu adevărat o vedetă în domeniu. Aflat la vârsta la care roadele consacrării încep să se facă simţite, adică apropiindu-se de 40 de ani, Robert Turcescu, absolvent al facultăţii de Jurnalism de la Universitatea din Bucureşti, şi-a făcut debutul în presa scrisă, la Curierul Naţional, apoi la Cotidianul. În acelaşi timp, îşi începe şi activitatea radiofonică la Radio Europa FM, lucrând apoi pentru trustul ‘’Realitatea-Caţavencu’’. Din această cauză, debutul pe micul ecran şi-l face la postul de televiziune ‘’RealitateaTV’’, unde realizează talk-showul ‘’Sută la sută’’, premiat ca fiind cel mai bun talk-show de televiziune din România.

Încă din acea perioadă, Robert Turcescu se remarcă ca un profesionist adevărat, deosebit de inteligent şi bine pregătit, specializat în domeniul politic, fiind cunoscător al vieţii politice din România. Dă dovadă de un spirit echidistant, de bun-simţ politic, incoruptibil şi obiectiv. În cadrul emisiunilor moderate de către el, îi are drept invitaţi pe cei mai importanţi oameni politici din România, de la Preşedintele ţării, Prim-Ministrul, miniştri, parlamentari, membri de partid sau simpli simpatizanţi. În acea perioadă, cadrul campaniilor electorale pentru Presedinţie, confruntarea finală din turul doi dintre cei doi candidati dintre care urma să se aleagă preşedintele ţării, avea loc întotdeauna în cadrul emisiunii lui Robert Turcescu şi era moderată de către acesta. Datorită spiritului său justiţiar şi de corectitudine absolută, şi-a atras antipatia multor lideri politici, iar când trustul ‘’Realitatea’’ a devenit o proprietate a controversatului om de afaceri Sorin Ovidiu Vântu, datorită intransingentei sale, Robert Turcescu a intrat în conflict cu patronul, ajungând chiar în disgraţia acestuia. Neadmiţând compromisuri, în anul 2010 începe colaborarea cu B1 TV, unde se mută cu emisiunea sa ‘’Sută la sută’’.

În paralel, îşi continuă colaborarea la diferite publicaţii, iar pentru o perioadă de doi ani este şi profesor de Jurnalism, în acelaşi timp reuşind şi publicarea unor cărţi. La B1 TV îşi desfăşoară însă, cea mai importantă parte a activităţii sale. După ce Radu Moraru părăseşte B1 TV, optând pentru nou-înfiinţata televiziune ‘’Zece’’, Robert Turcescu devinde figura centrală a B1 Tv. În locul talk-showului ‘’Sută la sută’’, realizează un altul intitulat ‘’Sub semnul intrebării’’, care este difuzat şi astazi de luni până joi între orele 21-23.

În ultimii doi ani, Robert Turcescu s-a dovedit un frenetic susţinător al politicii preşedintelui Traian Băsescu, a căror demersuri le-a susţinut de fiecare dată, considerându-le cât se poate de corecte şi de bun-simţ. În vara anului trecut, Robert Turcescu şi emisiunea sa ‘’Sub semnul intrebării’’, au fost printre cei mai importanţi susţinători ai preşedintelui suspendat, în lupta sa pentru a ieşi învingător în urma referendumului. Adversar înverşunat al Primului ministru Victor Ponta şi al Preşedintelui PNL Crin Antonescu, Robert Turcescu le-a sancţionat întotdeauna greşelile cât şi sincopele acestora în planul democraţiei. Susţinător al valorilor europene, Robert Turcescu a sancţionat întotdeauna atacurile coaliţiei USL împotriva liderilor europeni, USL-ul fiind puternic afectat că Uniunea Europeana şi principalele state ale acestora îl susţineau pe preşedintele Băsescu.

 Principalul colaborator al lui Robert Turcescu la B1 Tv este maestrul Ion Cristoiu, unul dintre primii doi-trei jurnalişti ai României, precum şi Adriana Pora. Fiind un adversar înverşunat al USL-ului, şi prin urmare al lui Dan Voiculescu, patronul Antenelor, Robert Turcescu se află într-un permanent conflict cu redactorii postului TV Antena3, dar mai ales cu Mircea Badea, cu care are permanente ciocniri.

În ultimul timp, Robert Turcescu ne-a uimit cu o pasiune pe care nu şi-o făcuse cunoscută până atunci, dar care s-a dovedit a fi nu doar o simplă pasiune, el chiar având un talent deosebit în acest sens. Se cunoştea legătura de lungă durată a lui Robert Turcescu cu actriţa şi cântăreaţa Oana Sârbu, ei doi convieţuind de mulţi ani, dar a surprins pe toata lumea cand Robert Turcescu s-a prezentat la preselectia Romania pentru eurovizionul din acest an. Nu a fost o simplă încercare temerară sau o trecere pasageră prin preliminariile preselecţiei, Robert Turcescu şi grupul său ‘’Casa presei’’, chiar s-a calificat în finala preselecţiei România Eurovision. Evoluţia sa din finală a fost una deosebită. După televoting, el situându-se chiar pe poziţia a doua, imediat după câştigătorul concursului, doar jurizările celor din studio coborându-l mai spre mijlocul clasamentului.

 Acesta este portretul, pe scurt, al lui Robert Turcescu, despre a cărui figură putem spune că este a unei vedete autentice din lumea mass-mediei româneşti şi a showbizului acesteia. Jurnalist în presa scrisă, publicist, fost profesor de jurnalism, realizator de emisiuni radio, vedeta Tv în cadrul a câtorva emisiuni de mare succes, moderator, analist politic, în ultimul timp vedeta muzicala, Robert Turcescu este unul dintre numele cele mai vehiculate în presă de tot felul din România. Iubit de către prieteni şi colaboratori, temut de către adversari şi de către corupţii României, invidiat de către colegii de televiziunile rivale, chiar urât de către unii, Robert Turcescu s-a transpus în elita jurnaliştilor români, ridicându-se cu o clasă deasupra majorităţii lor. Putem spune despre Robert Turcescu că este unul dintre cei mai buni oameni de televiziune din România, probabil cel mai bun realizator de talk-showuri politice.

Câţiva paşi prin poezia spaniolă

Una dintre importantele literaturi naţionale este şi cea spaniolă, remarcându-se atât prin creaţia clasică, cât şi prin cea contemporană. Printre numele cunoscute ale zilelor noastre, îl întâlnim şi pe cel al poetei Leticia Garriga, cunoscută atât în ţara sa, dar având un loc şi în cadrul literaturii universale, cunoscută prin numeroase  traduceri în diferite limbi.

Fiind o reprezentantă a lumii poetice feminine, ea ne dezvăluie un suflet sensibil, pudic, înscriindu-se pe linia femininismului din poezie, asemănându-se oarecum şi cu poetele de limbă română. Leticia Garriga este o poetă a sentimentelor pure şi gingase, delicate precum sufletul său, o poetă a simbolurilor şi a trăirilor intense. Ne poartă ‘’pe creasta albă a valurilor’’, ‘’pe malul unui fir de apă prins între două lunci’’, dezvăluindu-şi sufletul său sensibil, întrebându-se ‘’ cine ar putea trăi fără alean, să te întinzi alături de lac fără focul zbuciumat al memoriei, ca să te-mpaci cu visul’’. Printre locurile de contemplare preferate sunt şi ţărmurile mării, unde gândul şi imaginaţia o îndeamnă să revină la materia primordială, la substanţa cea dintâi, din care suntem plămădiţi cu toţii ‘’mă aflu pe plajă, prefăcându-mă în cenuşă’’.

Sensibilitatea trăirilor sufleteşti ale acestei poete  sunt aduse şi în inimile noastre graţie traducerilor în limba română ale domnului Andrei Langa, de a cărui prezenţă în mijlocul nostru, ne putem bucura în aceste clipe. Domnia sa se dovedeşte a fi un iscusit traducător din literatura spaniolă, mai exact din poezia Leticiei Garriga. Pentru a reuşi această performanţă, domnul Langa este fără îndoială un bun cunoscător al limbii spaniole şi un fin observator al liricii acesteia. Pentru a reuşi să transpună în rândurile noastre sensibilităţi măiastre precum ale Leticiei Garriga, traducătorul trebuie să posede un suflet la fel de delicat. Volumul acesta de traduceri a fost bine primit de critica românească cât şi de consumatorii noştri de poezie. Pe cât de bun cunoscător de limba spaniolă plănuim a fi domnul Langa, acesta se dovedeşte a stăpâni la perfecţie şi limba română. Verbul utilizat de către acesta este unul delicat, făra a zgândări urechile auditoriului, fără a deranja creierele. Metaforele şi celelalte figuri de stil sunt bine alese, plasate cu iscusinţă, folosind un limbaj românesc pe înţelesul tuturora, nu unul prea pretenţios şi sofisticat, împânzit cu expresii snobiste.

Evident că traducatorul nu a atins neapărat perfecţiunea absolută, dar acest volum de versuri ne dovedeşte că tinde să ajungă la ea. Mai are de muncit la urmatoarele volume de traduceri, dar suntem convinşi că fiecare nou volum va fi un pas înainte, iar opera de până acum, cât şi cea viitoare a domnului Langa, va îmbogăţi fondul de carte al literaturii româneşti, cât şi literatura noastră în sine.

                                                                                              

Sub blânda aripă a mediocrităţii

Marele cărturar român, Ovid Densuşianu, spunea cândva că, practic, nu există literaturi naţionale, franceză, americană, engleză. Există doar două literaturi: literatura celor bogaţi şi literatura celor săraci. Parafazându-l pe cunoscutul om de litere, m-aş încumeta să spun că astăzi, în Republica Moldova, există două culturi şi învăţături: învăţătura celor dornici să acumuleze cunoştiinţe de limbă şi cultură, şi învăţătura ignoranţilor, mai exact spus, incultura. Din păcate această maree a prostiei, se întinde până pe culmile mediilor universitare. Dacă noi ne-am fi aşteptat, sau măcar eu, ca masele de studenţi ce ies de pe băncile facultăţilor, să reprezinte tineri bine pregătiţi, ce urmează a se înhăma la ducerea înainte a limbii noastre strămoşeşti, la răspândirea culturii printre semenii noştri. Din păcate, însă, majoritatea celor proaspăt absolvenţi de studii superioare, ar trebui să înceapă, ei înşişi, imediat, cursuri de însuşire a limbii, de alfabetizare, de culturalizare. Iar când cei în cauză sunt studenţi la Filologie, ba chiar la Jurnalism, este cu atât mai dureros. Cei care au îmbrăţişat această carieră, sunt viitori răspânditori de limbă şi cultură în rândurile maselor largi, viitori formatori de opinie, şi ar fi de aşteptat ca aceştia să deţină cunoştiinţe profunde, să fie buni cunoscători ai limbii, deplini mânuitori ai verbului, ai cuvintelor, în general. Este de-a dreptul ruşinos nivelul execrabil la care au ajuns unii dintre colegii noştri. Şi poate mai mult decât nivelul degradant de incultură atins de către aceştia, supără mentalitatea josnică  în care cresc şi se formează aceşti tineri. Prostia, ignoranţa, stupizenia sunt duse la rang de virtute. Cu cât sunt mai ridicoli, cu cât se dau mai tare în spectacol, cu atâta se cred mai moderni, mai grozavi, mai "cool". Am unii colegi care au păreri haotice despre limbă. Îşi închipuiesc că o limbă nu este un tot unitar, este lipsită de coeziune. Limba este una singură. Nu putem defini unele cuvinte, sintagme, ca fiind specifice doar celor de dincolo de Prut, părând prea savante pentru aceşti ignoranţi. Se vorbeşte aceeaşi limbă pe întreg cuprinsul vechii Dacii, doar că întâlnesc printre colegii mei, viitori jurnalişti, cunoscători de limbă submediocri, care, decât să mai răsfoiască o carte, preferă ca atunci când aud din gura mea  o exprimare, cât de cât livrească, să mă acuze că folosesesc cuvinte nemoldoveneşti, doar pentru că mintea lor adormită nu le-a întâlnit încă. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, este acelaşi şi pentru mine, cât şi pentru cei mai puţini familiarizaţi cu cartea, din rândul studenţilor Universităţii noastre. Din pacate, am destui colegi nu cu mult mai breji şi citiţi decât ciobanii cu câteva clase primare, care mişună vara cu oile, pe la periferiile oraşului meu. Şi, conform proverbului "Prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul", tot aşa reacţionează şi ei. Mândri de ignoranţa lor, ca într-o comedie de umor negru de-a lui Eugen Ionescu, se desfăşoară între rândurile de bănci, ca o balegă în drum, rânjind cu gurile până la urechi, râzând tâmp de orice cuvânt, expresie, sau idee, neinţelese de tărtăcuţele lor. Hlizindu-se de propria lor prostie, cu cât sunt mai ageamii se cred mai grozavi, reacţionând precum acei tembeli care se cred nişte eroi, atunci când râgâie sau trag pârturi sonore în troleibuze. Sper ca domnii profesori să nu le ţină isonul în enormităţile comportamentului lor şi să le explice că nivelul la care au ajuns cu limba română, cu aproape inexistentele lor cunoştiinte acumulate este ceva de plâns, nicidecum motiv de amuzament. Când le văd printre bănci râzând de tremură osânza pe ele, amuzându-se de lucruri pe care o studentă la Jurnalism ar trebui să le cunoască, înţeleg perfect cum vine formula: "Râde ca proasta în târg, când se gadilă de una singură!"

Начало формы