,,Moldova are talent’’ ? Poate. Dar nu şi realizatorii emisiunii

Emisiunile din diferitele ţări, despre talentul popoarelor respective, de exemplu: ,,Romanii au talent’’, bucurându-se de un real succes în fiecare ţară, televiziunile moldoveneşti nu puteau rămâne insensibile la acest fenomen din lumea show-bizului. De aceea, televiziunea Prime a încercat cu mai mult, sau mai degrabă cu mai puţin succes, să imite această emisiune. Nedând dovadă de prea multă imaginaţie, realizatorii de la televiziunea moldoveană, nu au făcut altceva decât să imite formatul şi prezentarea de la protv Bucureşti. Regizori, scenarişti, realizatori, regizori de culise, nu au făcut altceva decât să copieze ce au văzut în cadrul showului Bucureştean. Nu ştiu cât sunt ei de încântaţi de ceea ce au realizat, dar totul pare o imitaţie palidă, nereuşită, uneori frizând absurdul, iritând majoritatea telespectatorilor. Nici momentul lansării variantei moldoveneşti n-a fost ales prea inspirat, tocmai în anul în care emisiunea ,,Românii au talent’’, s-a extins cu filmări şi de la Chişinău. Din start, ,,Moldova are talent’’, concurează, nu tocmai cu succes, cu episoadele filmate la Chişinău ale show-ului ,,Românii au talent. Atraşi, probabil, atât de consacrarea emisiunii bucureştene, cât şi de premiul de aproape de cinci ori mai mare, cei mai talentaţi moldoveni au ales să contureze tot în cazul emisiunii de la protv Bucureşti.

Dar să vedem ce au încercat să realizeze şi ce au reuşit cei de la televiziunea Prime. Din start, şi-au propus să-i copieze întru totul pe cei de la ,,Românii au talent’’, nu şi însă valoarea premiului, care este de cinci ori mai mică, adică o jumătate de milion de lei, precum şi şansa de a te lansa în lumea show-bizului. Un concurs nu se poate fără un juriu, aşa că, după modelul românesc, a fost ales un juriu format din trei persoane, care se vor a fi ca nişte sosii ale celor de la protv Bucureşti. Cei trei juraţi moldoveni sunt Nicu Ţărnă, Mihai Munteanu şi Tania Cerga. Primul dintre aceştia trei, Nicu Ţărnă, pare a încerca să se erijeze în şeful juriului, un fel de Mihai Petre de la emisiunea românească, însă departe de carisma şi de prestaţia românului. El încearcă să facă o jurizare corectă şi obiectivă, fiind singurul care mai catadicseşte să dea unele vagi explicaţii sau sugestii, îşi mai justifică raţiunile care l-au făcut să voteze ,,da’’ sau ,,nu’’. Provenind din lumea muzicii, are unele competenţe în jurizare şi comunicarea cu concurenţii spectatori şi telespectatorii pare acceptabilă, dar, având în vedere experienţa pe care a câştigat-o şi în cadrul prezentării emisiunii de televiziune ,,O sută de moldoveni au zis’’, ne-am fi aşteptat să impresioneze mai mult. Dintre toti juraţii, Nicu Ţărnă, acumulează cele mai multe puncte pozitive. Îşi ia în serios rolul, pe concurenţii care prezintă bucăţi muzicale îi poate aprecia cu profesionalism şi obiectivitate.

Din păcate, însă, ceilalţi doi, par a fi doar simpli umpluturi. Amândoi sunt paraleli cu scopul emisiunii, îşi exprimă aprecierile în funcţie de starea de spirit şi inspiraţia de moment. Mihai Munteanu, cu cine l-am putea asemui dintre membrii juriului de la Bucureşti? Ar vrea el să fie un Andi Moisescu, dar mai degraba pare tatăl acestuia. Dacă Andi de la Bucureşti se lansează la finele evoluţiei fiecărui concurent în adevărate discursuri evaluative, domnul Mihai Munteanu se multumeşte cu un sec ,,a fost bine’’ sau ,,a fost rău’’, urmat de obligatoriul ,,da’’ sau ,,nu’’, acceptul sau refuzul de a permite concurentului să meargă mai departe, vine de multe ori într-un mod paradoxal, cum ar fi: ,,aţi cântat un cântec serios, dar răspunsul meu este nu’’. În loc să analizeze evoluţiile, să justifice hotărârile, să dea sfaturi, indicaţii, lui Mihai Munteanu îi este greu să şi vorbească. Se pare că pentru el cel mai mare chin este să deschidă gura şi să scoată pe ea câteva vorbe.

Nu din lipsă de politeţe, am lăsat-o pe Andra la urmă. De fapt nu e Andra, ci Tania Cerga, dar s-ar vrea a fi Andra cea de la Bucureşti, dar mai mult seamănă cu o păpuşă barbie. Stă înţepenită în scaun şi doar zâmbeşte, adică mai mult se hlizeşte. Vorbele sale sunt chiar o raritate mai mare decât cele ale colegului sau din juriu. Analize asupra evoluţiei concurenţilor, lipsesc cu desăvârşire. Probabil că s-a impopoţonat în juriu, numai pentru a o admira familia şi cunoscuţii la televizor, deoarece rolul ei acolo nu prea pare de înţeles şi nici justificat. Dacă tot se vrea a fi Andra, în cadrul acestui juriu, ar fi trebuit să încerce a învăţa ceva de la cunoscuta cântăreaţă când aceasta a avut concertul la Chişinău de hramul oraşului. A te aşeza în scaunul cuiva nu înseamnă că ţi s-au transmis automat şi competenţele celui care şezuse înainte pe acel loc.

Normal că în cadrul fiecărui concurs trebuie să existe şi unul sau mai mulţi prezentatori. Formatul emisiunii ,,Românii au talent’’, ne propune doi prezentatori care au lăsat sobrietatea deoparte şi apar pe scenă mai degrabă ca doi prezentatori de corc, uneori chiar ca doi adevăraţi clovni. Dar dacă Smiley şi Pavel Bartoş îşi îndeplinesc rolurile cu haz, fiind distractivi şi reconfortanţi, cei doi de la ,,Moldova are talent’’, Adrian Ursu şi Mircea Marco nu sunt decât doi măscărici de duzină. Încercarea  lor de a imita, pare un eşec total. Le lipseşte hazul, poantele inteligente, de fapt nu le stăpânesc nici pe cele banale. În loc de voie bună, produc doar iritare în rândul telespectatorilor, fiind, probabil principalii factori care îi fac pe mulţi dintre cei din faţa micului ecran să caute telecomanda pentru a muta pe alt post.

Să trecem acum la concurenţi şi la valoarea acestora. La preselecţie se poate prezenta oricine fără restricţii. Evident că vom întâlni atât talente moldoveneşti, cât şi anti-talente penibile. Impresia generală este că cei mai valoroşi concurenţi au ocolit ,,Moldova are talent’’ şi s-au prezentat la secţiunea de la Chişinău, a celuilalt show, adică ,,Românii au talent’’. Totuşi, întâlnim şi în cazul emisiunii basarabene, unele prestaţii remarcabile, alături de evoluţii penibile, frizând ridicolul. Merită toate laudele unele prezenţe de talente autentice, precum fetiţa care pictează cu gura, lucru rar întâlnit în lume. Ne-a impresionat şi vocea suavă şi melodioasă a Valeriei Stoica. De măiestrie sportivă a dat dovadă şi echipa de Teikondo. După cum ne-a plăcut şi dansatorul Dumitru Ursu, care s-a mişcat ca un adevărat profesionist.

Dar cele mai multe evoluţii ale concurenţilor, au fost de-a dreptul penibile. Dupa cum penibilă a fost şi contribuţia celor care au dat naştere acestei emisiuni. De la regizori, scenarişti, realizatori-până la cei din platou-juriu şi prezentatori, totul a fost un fiasco, adică un eşec. Dacă la început noi, telespectatorii, ne-am aşezat cu speranţe în faţa micului ecran, aşteptându-ne la o emisiune distractivă, care sa ne descreţească frunţile, să ne ofere câteva ore de destindere plăcută, ceea ce am vazut la Prime, ne-a dezamăgit pe majoritatea. Nu e de mirare că mulţi n-au rezistat să se uite până la sfârşit, au butonat telecomanda, căutând alte destinderi, mai usor de digerat.  Cine a făcut imprudenţa să se uite până la capăt, poate fi considerat un erou al rabdării. Mulţi nu ne-am numărat printre aceştia şi am renunţat la vizionarea acestei emisiuni încă înainte ca ea să ajungă la jumătate. Totuşi, să nu fim răutacioşi. Să acordăm circumstanţe atenuante realizatorilor, să-i privim cu îngăduinţa acordată celor fără experienţă, aflaţi la început de drum şi să sperăm că îşi vor corecta neajunsurile din mers şi că la ediţiile viitoare vom avea parte de nişte emisiuni care ne vor delecta cu adevărat.