Iubita mea colegă, (...)

Acuma ce să zic eu referitor la formula cu care m-am adresat ţie: nici ca se potrivea mai bine în cazul tău o altă exprimare decât ,,colegă iubită’’. Lăsând la o parte primul semestru din anul intâi, când încă nu ne cunoşteam prea bine, când încă persoana mea nu te irita total şi deci nu ţi-ai aţintit încă tirul asupra mea, începând cu anul doi, m-ai copleşit în fiecare zi cu totala ta ,,iubire colegială’’. Probabil că din dragoste faţă de mine n-ai scapat niciun prilej să-mi dai în cap cu replicile tale tăioase ori de câte ori mă bucuram de laude din partea vreunui profesor. Am regăsit în caracterul tău cele mai ,,nobile’’ sentimente: invidie, rîcă, răutate, dispreţ. Niciodată n-ai fost preocupată de capra ta, ci întotdeauna te rugai să moară capra mea. Între a primi tu o notă maximă sau eu o apreciere proastă, întotdeauna te-a făcut mai fericită eşecul meu decat succesul tău. Cum pot eu să apreciez aceste gesturi? Doar ca pe nişte dovezi de pură şi sinceră‘’prietenie’’. Când se anunţau note pe care le-am primit fiecare, nu te preocupa atât nota pe care ai luat-o tu, cât faptul că de ce am primit eu zece. Nici că se putea un cenzor mai intransingent decât tine. Când citeam câte o lucrare în sala de curs, îmi vânai cu perseverenţă fiecare greşeală, sau mai degrabă ceea ce cultura ta precară îţi spunea că ar fi greşeală.

Dar eu nu-ţi port pică. Ca să citez din Biblie, aş spune în cazul tău: ,,fericiţi sunt cei săraci cu duhul’’.  Dacă astea erau preocupările tale capitale, n-am să-ţi răpesc eu jucăria care te amuză. Mai avem un semestru şi jumătate, aşa că nu te lăsa. Ţine tot aşa înainte, dacă asta te face fericită. Prea puţin contează ceea ce gândeşti tu şi ceea ce înterprinzi tu pentru mine şi pentru viitorul meu. Nu eşti decât un mic obstacol de nebăgat în seamă.

Un regret mă încearcă, totuşi. Mă tot întreb de ce această răutate în tine care ne-a împiedicat să fim două bune colege. Până când nu ţi-ai dat arama pe faţă, eu am ţinut la tine şi as fi vrut să ne înţelegem de minune, să ne ajutăm reciproc, să ne sprijinim. Am fi putut fi două bune prietene. Dar dacă nu s-a putut asta, lăsând la o parte regretul pentru eşecul unei posibile bune înţelegeri între noi, mă bucur că te-am cunoscut. Am văzut în tine un caracter ciudat, complex, plin de sentimente şi caractere negative, un adevărat obiect de studiu. Şi cum în mine există o nesecată sete de cunoaştere, eşti un subiect perfect în acest sens. După ce voi fi terminat de studiat cazul tău, dupa ce m-oi fi edificat pe deplin şi voi fi epuizat studiul asupra ta, m-am gandit să te păstrez în colecţia mea de subiect şi să te fixez ca pe un gândac într-un insectar cu un ac subţire şi lung.

N-am să te uit niciodată, sau poate te voi uita chiar din prima zi când drumurile noastre se vor despărţi.                                                                             

                               Cu drag, sau poate fără, Elena Cucoş.