Mă apropii cu
emoţie de centrul comunitar de protecţie socială, ,,AGAPE’’ din oraşul
Sângerei. Întotdeauna mi-am dorit să vizitez acest cămin de batrâni, iar acum,
vrerea mea se realizează. Am păşit
dincolo de portiţa de culoare neagră. M-a întâmpinat o curte şi un părculeţ
surprinzător de îngrijite şi de curate. Acesta este locul de promenadă a
bătrânilor internaţi la cămin, adevărată oază de verdeaţă, unde se pot recrea
într-un mod agreabil. Coridoarele sunt spaţioase, curate, luminoase. Se vede că
am intrat într-o unitate destinată ingrijirii bătranilor, unde ordinea şi curăţenia
sunt la loc de cinste.
În camera de zi
cei internaţi permanent aici îşi petrec cea mai mare parte a timpului, iar alţii
au un program doar peste zi. Am făcut cunoştinţă cu blajinele bătrânici
întalnite în salon şi am stat de vorbă
cu ele. M-a emoţionat povestea unei doamne pe care sărăcia şi nepăsarea familiei
au adus-o în această ipostază de a locui în căminul de bătrâni. Singurătea şi
egoismul copiilor, preocupaţi doar de propria lor viaţă, iscă adevărate drame
în sufletul bieţilor bătrani. Bine că măcar aici sunt îngrijiţi, iar
alimentaţia primită îi satisface. Discutând şi cu celelalte persoane internate,
am constatat că toti sunt mulţumiti de hrana primită şi de grija cu care sunt
înconjuraţi. Bătrânelele cu care am stat de vorbă, toate au fost mişcate până
la lacrimi de propriile lor drame cu care se confruntau. Plânsetul lor m-a
impresionat şi pe mine şi cu greu m-am stăpânit să nu lăcrimez şi eu. Am
întâlnit şi persoane pe care familia le-a uitat şi abandonat cu totul, sau
altele, care pur şi simplu nu au familie. Centrul acesta unde găsesc o farfurie
de mâncare caldă, un adăpost, unde sunt înconjuraţi cu atenţie şi unde-şi pot petrece
zilele bătrâneţii, reprezintă o adevărată mană cerească pentru toţi.
Am vizitat apoi
si anexele gospodăreşti din cămin. Peste tot domneşte curăţenia, sala de mese
este un loc decent, îngrijit, unde se poate servi masa într-un mod civilizat.
Bucătăria este înzestrată cu toate dotările şi unde lucrează un personal
calificat. Centrul este dotat cu săli de baie unde apa caldă nu lipseşte, se
pot urmări programele TV la televizorul pus la dispoziţie, aşezaţi în fotolii
comode. De asemenea doritorii au la dispozitie o sală de gimnastică şi
întreţinere înzestrate cu diferite aparate.
După ce am stat de vorbă cu câteva asistente
cu care bătrânii intră în contact, am ajuns şi la capătul vizitei mele.
Părăsesc căminul de bătrâni cu sentimente contradictorii. Pe de o parte sunt
încântată ca există în Sângerei un lăcaş unde persoanele vârstnice îşi pot
petrece decent bătrâneţea, unde sunt îngrijite, unde găsesc un adăpost, o masă
caldă. Pe de altă parte, îmi dau lacrimile când mă gândesc cu câtă nepăsare şi
lipsă de dragoste îi înconjoară pe unii familiile. Egoismul şi indiferenţa
fiilor i-a împins pe aceşti bătrâni la azil. O mamă poate creşte şi îngriji zece
copii, dar zece copii nu pot îngriji o mamă. Mi-am jurat că eu niciodată nu-mi
voi abandona părinţii. Dragostea şi grija cu care m-au crescut nu poate fi
răsplătită decât cu dragoste şi grijă şi din partea mea. Dacă ei au fost şi
sunt alături de mine când am avut nevoie, negreşit voi fi şi eu alături de
dânşii atunci când bătrâneţile lor vor impune nevoia de a fi îngrijiţi. Sărut
mâna mamă, sărut-mâna tată, întotdeauna voi fi alături de voi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu