Diferenţe între ideologia de stânga şi cea de dreapta, a partidelor politice

Pluripartitismul, alternanţa la putere, atât la cea legislativă, adică parlamentul, cât şi la puterea guvernamentală a diferitelor partide, obţinută prin vot popular, reprezintă chintesenţa şi garanţia democraţiei şi unui stat de drept. Partidele politice au fost întotdeauna, în fiecare stat, într-un număr mai mare. Încă de la revoluţia franceză din 1789, ele se împart în partide cu ideologii de stânga şi cu ideologii de dreapta. Dacă ar fi să le distribuim pe o scară doctrinală, în partea stângă am regăsi pornind de la centru spre stânga, social-democraţia, socialismul, iar spre extrema stângă, comunismul. În cealaltă direcţie, adică spre dreapta, pornind tot de la centru, întâlnim liberalismul, conservatorismul, monarhia, iar spre extrema dreaptă, naţionalismul şi fascismul. Evident că la fiecare extremă, atât la stanga cât şi la dreapta, regăsim partidele cele mai nocive. Dar, ca o observaţie generală, acesta este spectrul politic înspre stânga şi înspre dreapta.

Evident ca între cele două doctrine generale, există mari deosebiri, atât din punct de vedere ideologic, cât şi economic şi social. Ca o idee esenţială, partidele de stanga propovăduiesc egalitatea între oameni, în vreme ce partidele de dreapta fac o distincţie între acestea pe baza valorii cetăţenilor cât şi a realizărilor lor. Partidele de stânga sunt pentru o economie controlată de către stat, în vreme ce doctrina de dreapta încurajează o economie de piaţă, concurenţa, progresul economic, cât şi independenţa economică.

O deosebire esenţială între cele doua ideologii din punct de vedere economic, este şi impozitul. În vreme ce stânga politică este pentru impozitul progresiv, cel care i-ar favoriza pe cetăţenii cu venituri mai mici, cei de dreapta aplică cota unică de impozitare, cea care chiar dacă îi devaforizează pe cei săraci, avantajându-i pe bogaţi, stimulează dezvoltarea mediului de afaceri. Firmele îşi pot întocmi şi aplica planuri de dezvoltare pe termen mediu şi lung. În partea stângă a spectrului politic, diferenţa dintre săraci şi bogaţi este mai mică, se tinde între o egalitate între oameni, protecţia socială este mai accentuată, în vreme ce la dreapta, diferenţa dintre oamenii săraci şi cei bogaţi este mult mai mare, fiecăruia I se răsplăteşte munca după merit şi după realizări, ţintindu-se în primul rând dezvoltarea economică, crearea de noi locuri de muncă, şi dezvoltarea economiei de piată.

În atari condiţii, guvernările de stânga consumă majoritatea bugetului, pe pensii, salarii şi protecţie socială, în vreme ce dreapta luptă pentru scoaterea la lumină a economiei de piaţă şi impozitarea tuturor veniturilor. Pentru a încuraja firmele şi cetăţenii să-şi plăteasca impozitele, dreapta propune o relaxare fiscală, în locul egalităţii propusă de doctrina de stânga, dreapta propune productivitate şi eficienţă. Stânga este mai altruistă, protecţionistă, în vreme ce dreapta se bazează pe valoare şi merite. Putem spune că cei de stânga îi protejează mai mult pe muncitori, iar cei de dreapta pe patroni şi mediul de afaceri. De aceea, la vot, partidele de stânga se bucură în primul rând de susţinerea persoanelor sărace, cu venituri mici, pensionari şi persoane mai puţin instruite, în vreme ce cei cu doctrine de dreapta sunt votaţi de persoane de la clasa de mijloc în sus, în general cu studii medii şi superioare, cetăţeni prosperi şi întreprinzători.

Acestea sunt deosebirile între stânga şi dreapta pe spectrul politic existent.