"Tradiții populare moldovenești, de Crăciun''

Cele mai frumoase și emoționante tradiții populare se desfasoară, la fel ca întreaga lume, și pe minunatele noastre plaiuri, de Sfintele Sărbatori. Atunci, ca tot omul, și vajnicul nostru moldovean vrea să dea tot ce este mai bun din el. Au ai noștri principiile lor, la care nu renuntă la nici un Crăciun, An Nou sau Revelion. De aceea mi-am propus să abordez pentru astăzi o temă generoasă și anume Tradiții populare Moldovenești de Crăciun.

Fiecare familie și-a propus să întîmpine Crăciunul cu tot ce au mai bun pe masa și în inimă.

Cu cateva zile înainte, fiecare familie începe să-și facă mare curățenie în casă și în suflet. Vorba vine, "fiecare familie". Acest rol revine în exclusivitate gospodinei. Doar ea este responsabilă cu dereticatul prin casă. Cînd , Măria Sa "Capul Familiei", adică bărbatul, este solicitat să-și aducă aportul, raspunsul este invariabil același  "Mai tîrziu" . Ei, mai participă și el tolănit în pat cu prețioase indicații, "Mai freacă și la stanga, mai șterge la dreapta".

Ultimele doua zile sunt dedicate gătitului. Gospodina își pune și sufletul în bucățele pe care le pregatește de sărbatori. Cozonaci aburinzi, prăjituri, sarmale, friptură, ciorbă, toate bunătățile Pămîntului. Așa cere tradiția moldovenească de sărbatori. Vinul zglobiu este la rece în pivniță. Bradul împodobit

Bineinteles că și în bucătărie, ca și la toate celelalte, femeia a muncit singură.

În dimineața ultimei zile, cea de Ajun, mare minune. Șeful clanului, bărbatul, acceptă să meargă să efectueze ultimele cumpărături, pîine, sucuri și ce mai trebuie în ultimul moment. La plasele și banii și pornește voios să nu zică nimeni ca el n-a muncit nimic pentru Sărbatoarea Crăciunului.

Gospodina își continuă munca de acasă, pune la ferestre perdelele proaspăt spălate si apretate, pe mese fețele, frumos înflorate, aranjeaza farfurii, tacîmuri. Pe masă alaturată oala cu ciorbă, cratița cu friptură, cîrnați și caltaboși. Se face seară. Marele Șef de Trib încă n-a venit cu pîinea. Copiii așteaptă într-un colț, flamînzi, însă cu ochii strălucind la bradul frumos împodobit.

Deodata, de afară se aude un cînt. Au venit colindătorii !  Dar ce colind ciudat. Un singur colindător ce rage precum măgarul vecinului. Nu e colindător. E tatăl plecat de dimineață dupa pîine. Se întoarce pe 15 cărari, cîntînd de mama focului, fara pîine, plin de noroi cum se tăvalise prin șanturi, făra plase, făra pălarie, fără palton.

Intră urlînd în casă, sub ochii îngroziti ai copiilor. Cade peste brad spargînd toate globurile. De furie calcă bradul în picioare, apoi îl zvîrle pe ușă afară.

Biruit de efort, se așează la masa. Țipă ca un descreierat.

"Mîncare vreau. Și vin"

"Lasă vinul, bărbate. Esti mort de beat"

"Ceeeeeeeeee????? Eu beat??????"

Și printre înjuraturi, abate asupra soției sale o ploaie de pumni și picioare. Copiii țipă, aleargă afară.

Masa cu farfurii este întoarsă cu  susul in jos, oala cu ciorbă zboară pe ușă, cratița cu friptură direct prin geam, făcîndu-l țăndări. Apoi se prabusește și el pe podea, unde adoarme instantaneu.

Dar să revenim la tema noastră.

Despre ce voiam să vă povestesc? A, da. "Tradiții populare moldovenești, de Crăciun''.