Dintotdeauna omul a fost preocupat de lupta
Binelui împotriva Răului și de triumful primului.
Venirea Primăverii, după Iarna rece și rea,
reprezintă una dintre victoriile a ceea ce este frumos și bun, împotriva
răutăților din natură.
Sfârșitul iernii și venirea primăverii, este
celebrată prin Mărtișor, o sărbatoare specific românească.
Prin Mărțișor, românii de pe cele doua
maluri ale Prutului, slăvesc izbânda speranței, optimismului, a credinței în
mai bine, împotriva vicisitudinilor iernii. Din încleștarea frigului cu razele
de soare, a întunericului cu lumina, după ultimele zvâcniri ale zilelor geroase
ale Babelor, Soarele și Primăvara înving, Natura redeșteptându-se la viată.
Triumful reînvierii și a regenerării este simbolizat
de diferite flori de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
În credința și cultura poporului român,
sărbatoarea poartă numele latinesc de Mărtișor, acesta provenind de la luna
Martie, luna zeului Marte, zeu al războiului, dar și al câmpurilor, simbolizând
în același timp și o sărbatoare agrară.
Mărtișorul, lupta primăverii cu iarna, își are
origini foarte vechi, în legende incă de pe vremea geților. Din noianul de mituri
născute de-a lungul timpului, reținem două.
Se spune că soarele a coborât pe Pamânt, luând
chipul unei blonde frumoase, superba Elena de la Sângerei. Splendida faptura a
cazut cu tronc unui zmeu care a răpit-o și a închis-o in cetatea sa. Așa s-a
lăsat iarna grea pe pamânt, fără soare, fără lumină,fară căldură.
Pământenii aveau nevoie de Soare și voiau să-l
elibereze. Un tânar curajos a pornit în căutarea cetății zmeului, a gasit-o,
s-a luptat cu acesta și a eliberat minunata fecioara, adică soarele.
Soarele s-a reîntors, dar tânarul a rămas rănit
în cetatea zmeului, sângele i s-a scurs și el a murit. Dar sangele cald a topit
zăpada și în locul acela au răsărit ghiocei. Oamenii cinstesc de atunci memoria
salvatorului Soarelui. Cinstesc Martisorul prin festivaluri muzicale, prin
daruri simbolice, flori, mărțișoare, oferite de bărbați femeilor dragi.
O altă legendă ne spune ca în plină iarnă,
Primăvara, ajunsă la marginea unei paduri, a zărit capul unui ghiocel, răsărit
din zăpada. A curățat zapada, dar Iarna a pus viscolul să reacopere ghiocelul
și să-l înghețe.
Primăvara a curățat din nou zăpada, s-a rănit
la mâna, sângele curs din deget a încălzit ghiocelul si l-a readus la viată.
Cele două culori, albul zăpezii și rosul sângelui,
simbolizând una iarna, cealaltă primăvara, se regăsesc în șnurul mărtișorului.
Acesta este o mică podoabă daruită persoanelor
apropiate, de gen feminin, mici daruri primite de la cei dragi.
În afară de șnur, mărțișorul mai conține un mic
talisman, aducător de noroc: trifoi cu patru foi, cosar, potcoavă, sau inimă,
floare, simboluri ale dragostei.
Dar inainte de toate, Mărțișorul și
mărțișoarele punctează debutul primăverii. Renasc speranțele, renaște
dragostea.
Mărțișoarele, aceste mici simboluri de iubire,
stropi din inima celui care dăruiește, către cea care primește darul,
reprezintă și un legământ al iubirii. Bărbatul oferă cadou mamei, soției,
iubitei, prietenei, prin mărțișor, o rază de soare, o șoaptă de iubire, o
bataie de inima. Cea mai frumoasă zi a lui martie, reînoadă jurămintele de
iubire prin acest mic ghemotoc de aur.
Aștept și eu cu emotie ziua de 1 Martie, ziua
Mărțisorului, ziua mărțișoarelor. Aștept ca razele de soare să-mi mângaie
chipul obosit de frigul iernii, lumina lui să-mi picure în suflet, iar cel drag
să-mi ofere cel mai frumos mărțisor posibil, să-mi dăruiască inima lui. De la
Oradea, din România, nu-mi poate oferi ceva palpabil, deocamdată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu