Măi, Muntene, măi vecine, vino, sa te prinzi cu
mine. Dar ca tovarăș, nu ca și adversar.
M-ai făcut extremistă. Știi bine că extremiștii sunt periculoși. De ei trebuie
să te ferești. Dar nu te speria, nu sunt
extremistă. Degeaba mă consideri tu așa. Nu sunt decât o biată studentă venită
să învețe meseria de jurnalist și să-și însușească mai bine limba aceasta a
noastră, pe care alții ne-au furat-o încă din pântecele mamei. Și odată
născuți, ne-am trezit că nu mai știm nici măcar limba stramoșească.
Asta încerc
și eu și la fel ca mine, toti cei care mai simt românește în țara asta, și care vor să fie jurnaliști
adevărați. Noi ne luptăm cu neajunsurile unui limbaj greșit înpământenit
printre semenii noștri. Și de aceea, te-aș ruga și pe tine, să nu mai dai cu
pietre în noi, ci mai bine să ni te alături, să porți cu noi stindardul limbii
moșilor și strămoșilor noștri, ai mei, ai tăi și ai celorlalti, să ne regăsim odată
și-odată și noi, identitatea de atât de
multă vreme furată. Decât să înălțăm osanale potentaților zilei, pentru un
locșor mai călduț într-un birou comod de redacție, să scriem la comandă doar
pentru ca succesul să ne fie asigurat, mai bine, vino, alături de noi ceilalți,
s-o pornim pe ulițele Republicii noastre, să împarțim în stânga și-n dreapta,
abecedare, gramatici ale limbii române și dex-uri, tuturor celor care vor să
învețe o limbă curată. Iar celora care încă se îneacă în expresii străine, să le
explicam că este necesar ca fiecare limbă, deci și a noastră, să-și aibă
propria sa identitate. Limba noastră, vorbită de poporul acesta basarabean,
este o limbă cu adânci rădăcini în istorie, născută din negurile veacurilor
îndepărtate, și rezistând vreme
îndelungată, a ajuns astăzi leagănul limbilor latine, fiind
cea mai apropiată de această străveche limbă, dintre toate limbile romanice.
Noi, cei care
ne-am așezat în băncile facultăților de jurnalism de la universitățile din
întreaga Basarabie, am ales acest drum, conștienți că vom fi, pe lângă
formatori de opinie, și modelatori de limbă. La fel ca un profesor, jurnalistul
are menirea, pe lânga aceea de a informa, și pe aceea de a răspândi în rândul
maselor, o limbă curată, o vorbire conformă cu standardele cerute.
Dragul meu coleg, te-am numit așa deoarece te simt
colegul nostru și iți aratăm locul gol care te așteaptă să ni te alături, să
vii în rândurile noastre. Poate că în alte părți ale lumii, este valabil
dictonul ‘’PATRIA UBI BENE’’ sau altfel spus ‘’UBI BENE, IBI PATRIA’’. Tradus
în românește, ‘’patria este unde e bine’’, sau, ‘’unde este bine este patria’’.
Din păcate pentru mulți, Republica Moldova trăiește momente istorice, care nu
permit astfel de speculații. Pentru a ne regăsi și noi, acest popor, locul în
spațiul geopolitic al lumii recte al Europei, fiecare tânar cetățean al țării
noastre are de făcut ceva.
Dragul meu
coleg, nu este vreme de stat deoparte și de a aștepta para mălăiață. Este
vremea de pus mâna pe arme, iar aceste arme sunt pana și condeiul. Acestea sunt
armele noastre. Evident că noi dispunem de exponate moderne cum ar fi
calculatorul. Te așteptăm , ia-ne de braț și vino cu noi sa împărțim în stânga
și în dreapta mierea unei slove plină de puritate. Așa cum ai noștri dascăli ne
învață o limba suavă, avem și noi datoria să răspândim în rândurile viitorilor
noștri consumatori de mass-media, aceeași limbă curată a stramoșilor noștri.
Dragul meu coleg, mă vezi? Sunt în primul rând al
acestei lupte. Aici este și locul tău. Să fim doi avangardiști ai limbii acesteia, ca un fagure de miere,
moștenite de la moșii strămosilor nostri și în care și-a înmuiat pana lui de
aur și Mihai Eminescu, și multi alți maeștri ai
neamului românesc. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu