"Partir c'est murir en peu" A pleca
înseamnă a muri un pic. Când, în toamnă mi-am umplut rucsacul cu vise și
speranțe și am pornit spre cele patru zări ca să cuceresc nesfârșirile
albastre, ceva s-a stins în mine, părăsind Sângereiul meu drag.
Era un amurg de început de septembrie. Soarele
însângerat invadase bolta cerească, murind odată cu toate nostalgiile
copilăriei mele. În față mă astepta viitorul, sperantele, dorințele unei
cariere de succes. În urma mea lăsam crâmpeie de neant, amintiri dureros de
frumoase, zburdălnicia copilăriei, romantismul adolescenței, primele iubiri,
primele gânduri, primele împliniri.
Sângereiul meu iubit..... Cui te las? Aș vrea să te
iau cu mine, ca pe un talisman aducător de noroc, ca să-mi veghezi toți pașii
pe care îi voi avea de urmat.
În după-amiaza aceea, plină de bucurii și dureri,
petrecută de rude, prieteni, am pornit înspre centrul micului nostru orășel.
Rămas bun, camera mea. Rămâi și veghează toate visele mele de copil,
zămislite dar și îngropate între cei
patru pereți. Astăzi pornesc ca să dau finalitate unor idealuri
mai maturizate.
Rămâi cu bine, casă bătrânească, curte, nuc bătrân,
unde adesea m-am relaxat la umbra ta, cu scrânciobul din care adesea voiam,
parcă să-mi iau zborul. Astăzi, cu adevarat aripile tinereții mele, mă înalță
spre astre, pornind la drum.
Cu bine, uliță a copilăriei. Te las, sau te-aș lua
cu mine. Cum aș lua tot Sângereiul, nu doar în suflet, unde îl voi purta în
veci, dar l-aș lua ca atare, cu oameni, cu case, cu trecutul lui. M-aș mândri
cu el și l-aș arăta tuturora ca pe cel mai de preț giuvaer.
Sângereiul meu iubit, cel încărcat de istorie, cu
prima atestare documentară în anul 1586, bătrânul meu oraș a stat în calea
marilor futuni, înfruntând dușmani, primejdii, ținând drept stindardul ființei
naționale pe aceste meleaguri. Din cele mai vechi timpuri, Sângereiul a dat fii
destoinici ai patriei noastre. Astăzi ne mândrim cu poetul Ion Hadarcă, cu
Gheorghe Duca, Președintele Academiei Republicii Moldova, avocatul Vitalie
Nagacevschi, parlamentar moldovean. Alți oameni de cultură cu care ne mândrim,
precum Petru Hadârcă, regizor și actor, precum și Anton Crihan , politician,
profesor și publicist român basarabean.
Sângereiul este și un remarcabil centru economic al
Republicii Moldova. Centru raional, cu 14.700 de locuitori, concentrând un
important numar al forțelor de producție din zonă. Aici întâlnim importante obiective economice,
cum ar fi: societatea pe acțiuni „Fabrica de vinuri Sângerei” care funcționează
din anul 1956. Principalul gen de activitate este prelucrarea strugurilor și a
merelor. În ultimii 5 ani pe teritoriul fabricii s-au deschis secții de
îmbuteliere a uleiului de floarea soarelui, câteva întreprinderi printre care
Î.M. „Bel-Alco”, „Vinagroprofit” S.R.L.
Mai activeaza întreprinderea
„Gelibert” S.R.L., unul din cei mai importanți producători și distribuitori de
sucuri din republică. În agricultură în prezent activează 43 de gospodării
agricole și mai mulți agenți economici. Unul dintre cei mai importanți agenți
economici este societatea cu răspundere limitată „Agro-Sângerei”. Pe teritoriul
orașului funcționează 7 unități de alimentație publică, 1 piață și o rețea
vastă de unități de comerț cu amănuntul. De asemenea în oraș sunt filiale a 3
bănci comerciale și a unei companii de asigurări. Serviciile de consultanță
juridică sunt prestate de 3 centre de profesie.
Fiind centru administrativ raional, Sângereiul meu
drag deține și infrastructura adecvată. Clădiri ale administratiei locale și
zonale, străzi asfaltate, cat și fete
frumoase. Sistemul de învățământ este format din 4 instituții preșcolare, 2
școli de studii medii generale și 2 licee în care își fac studiile 2.360 elevi.
Sistemul de ocrotire a sănătății este format din 7 instituții medicale: un
spital, un centru al medicilor de familie și altele. Pe teritoriul orașului
funcționează 5 farmacii. Instituțiile culturale ale orașului sunt reprezentate
de o bibliotecă publică și o casă de cultură.
În oraș funcționează orchestra populară de fanfară – din 1980 Colectiv
Artistic Emerit din republică. Ansamblul model „Busuioc moldovenesc” a fost
înființat în anul 1964, iar în anul 1989 ocupă locul I la concursul republican.
Orașul dispune de 4 construcții sportive. Echipa de copii de fotbal participă
în campionatele naționale și în diverse turnee internaționale.
Aceștia sunt oamenii și obiectivele orașului. Pe
aici mi-am purtat pașii vreme de 18 ani, pana m-am înălțat pe picioarele mele.
Îmi aduc aminte de iazul unde mergeam de mică la
scăldat cu prietenii, de parcul unde au înflorit primele mele vise. Orașul
încărcat de istorie și de amintiri, îmi desfată ochii cu frumusetile lui, acuma
la plecare. Am lăsat în urmă ulița copilăriei și am păsit agale spre centru, pe
una dintre străzile moderne ale Sângereiului. Case noi, arătoase, spațioase,
atestând hărnicia oamenilor acestor locuri, cu gospodării bine încropite.
Așa este tot orașul cu resurse acvatice formate de râul Ciulucul
Mare, care intersectează orașul, și de 8 iazuri și heleștee cu o suprafață
totală de peste 50 ha.
De la ferestre cunoscuții îmi fac semne cu mâna. În
colțul genelor unora, mijesc lacrimi. Prietene de-ale mele ies la porți și mă
îmbratișează. Mama intră prin toate magazinele alimentare întâlnite în drum,
împovărând rucsacul pe care mi-l poartă tata.
Privesc spre ulița noastră, spre casa ce se vede în
zare. Inimă, ce faci? De ce ramai în urmă? De ce te-ai oprit în pragul casei?
Vino. Stiu, ți-e greu și tie, mi-e greu și mie, dar trebuie s-o pornim la drum.
Nemarginirile albastre ne așteaptă să le cucerim.
Am ajuns în centru. Taxiul va veni peste 15 minute.
Mă așez pe o bancă și privesc cerul Sângereiului meu. I-o fi spunând așa
orasului drag de la culoarea cerului de deasupra lui, îndurerat că mă pierde?
Dealurile din zare îmi fac cu mâna. Unde este acum
fetița de odinioara, fetița cu părul de spice coapte, micuță, de-o șchioapă, pe
vremea când alergam pe pajiști, căutând în iarbă fragi coapte. Sau adunând
flori de câmp, împletind cu ele și cu visurile mele, coronița vieții.
Uite și pădurea de unde ne întorceam cu coșurile
pline de ciuperci sau de zmeură. Aici am
participat la primele tabere, aici au înmugurit frumoase amintiri.
Parcul de peste drum mă îmbie cu aleile lui curate,
umbrite. Nu, parcule drag. Acum plec departe. Cine știe când pașii mei vor mai
mângaia fruzele foșninde din colbul toamnei?
Pornesc in lumea largă. Știu unde va fi prima haltă,
dar oare care va fi destinația urmatoare? Unde mă va purta destinul? De ce
trebuie sa las toate frânturile mele de viață, toate amintirile mele poleite cu
suflet de copil?
Sentimentul dezrădăcinarii este dezolant. Sufletul
îl simt pustiit. Simt un gol imens în locul unde ar trebui să-mi bată inima...
Parcă m-aș lăsa pe aceste meleaguri pe mine, floare într-un colț din gradina
casei părintești, iar în locul meu, o adolescentă necunoscută a pornit spre
lumea largă.
Se apropie ora plecării. Jumătate din mine, condusă
de rațiune, așteaptă cu nerăbdare taxiul care iși va lua zborul cu mine,
ducându-mă să-mi desăvârșesc menirea. Cealaltă jumătate, partea cu inima, cu
sufletul, cu sentimentele, ar fi vrut ca toate cauciucurile taxiului să sară în
aer, iar acesta să nu mai porneasacă niciodata nicăieri.
Mi-ar fi plăcut să rămân toată viața în colțișorul
acesta de Rai. Poate ca mă voi întoarce, asta mi-am propus. Dar deocamdata știu
că n-am să te mai văd un timp, Sângereiul meu iubit. Rămâi în urmă cu toate
amintirile mele. O fărâma din sufletul meu rămâne aici, la sânul tău, lângă
poala mamei. Lângă brațul vânjos al tatălui, lângă frații mei, lângă tovarășii
de joacă și de vise, alături de pietrele din caldarâmul ce șerpuieste prin fața
casei noastre.
Rămas bun, Sângerei iubit. Rămas bun, oameni dragi. De la geamul
taxiului vă fac tuturora semne cu mâna. Lacrimile mele vor spala toate
noroaiele ale acestei toamne ce va să vie. Însemnez cu jurământ acum, la
desparțirea de copilărie și de adolescenșa timpurie, că voi reveni la voi,
dragi locuri natale, mai puternică, mai înțeleaptă, mai învățată, cu sporite
energii. Și cu speranța că, peste ani, când un student de atunci, originar din
Sângerei, va avea de vorbit despre orașul său și despre personalitățile ilustre
născute pe aceste plaiuri, activitatea mea din anii care vor urma, îl va
îndreptăți să pomenească și de mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu