Biblioteca Universitară din Bălți-istorie și contemporanitate

E într-o după-amiază de luni. Pășesc cu un soi de ciudată uimire pe trepțile Bibliotecii Universitare din Bălti. Cu evlavie chiar. Mă impresionează, mă uimește grandoarea ei și peretii plini de istorie. Este prima bibliotecă universitară din nordul Moldovei.Mă înfior când mă gândesc câte nume de mari învățați i-au trecut pragul. Oare pașii mei sunt vrednici ca să calce peste urmele pașilor lor?

Mă fascinează măreția ei. Ne putem lăuda cu una dintre cele mai mari biblioteci din estul Europei.

Structura bibliotecii e constituită din 15 servicii. Accesul la colecții și resurse electronice se realizează prin 19 puncte de servicii: 4 Săli de împrumut, 12 Săli de lectură, 3 biblioteci de lectură. Accesul în bibliotecă se face în baza permisului de intrare.

Mă impresionează  volumele odihnindu-se cuminți pe rafturi. Unele unicate, altele de uz comun. Oare câte mâini celebre or fi răsfoit aceste volume? Câte personalități și-or fi desăvârsit învățătura în sălile de lectură?

Ușa de la intrare care duce către bibliotecă este prea îngustă pentru nerăbdarea zecilor de studenti care mă calcă în picioare. Istorie secular  dintre rafturi și nesimțire studențească contemporană, cultura emanate  a cărților și lipsa de educație din secolul XXI.

Cu greu reușesc  să ajung la etajul întâi. Am pătruns  într-un hol mare. La stânga niște scări cu un covor roșu asemeni celui destinat vedetelor hollywoodiene, ne conduc spre un perete imens de pe care ne veghează chipurile voievozilor moldavi.  Unele  severe, altele blajine, tot par nedumeriți de forfota mileniului trei.

Impresionată, trec prin sălile de împrumut. Rafturile gem de cărți care așteaptă ochi ai minții care să le patrundă tâlcul și învățătura. Pentru mine este o lume fascinantă, venită de pe undeva de pe alte tărâmuri. Etajul doi mă așteaptă cu niște acorduri discrete. Multe coridoare și sala de muzică. M-aș lăsa purtată de undele melodioase spre lumi de vrajă, dar curiozitatea nu-mi dă pace, iar trepțile spre etajul al treilea mă invită spre a le urca. Multe Săli cu pereții plini de portrete fascinante fiecare cu povestea lui de vis, fiecare cu istoria lui, pasiunile lui, iubirile lui. Peisaje de vis, fotografii cu valoare istorică.

O sala misterioasă m-a impresionat teribil, prin atmosfera de vrajă pe care o răspândea în jur. Întunecimea ei, obscuritatea luminozității te transportă spre lumi de vis. Era mediateca.

Am coborât treptele în sens invers, cu aceeași evlavie în suflet. A fost cea mai fascinantă zi a mea de când mă aflu la Bălți.

M-am îndreptat spre ieșire unde trona  în continuare doamna aceea sinistră, dezgustatoare relicvă sovietică, pusă la intrare pentru a ne ajuta cu unele informații. Cand am păşit prima dată în bibliotecă și i-am cerut niște informații, m-a privit uimită, parcă neințelegând limba oficială a statului care îi oferea o pâine destul de albă, apoi s-a răstit la mine, aproape cu ură, evident în rusește: ‘’Ce vrei, fetițo?’’ Ce-o fi cautând ea lângă slova lui Eminescu?