Toleranţa în mijloc de intoleranţă slavă

Una dintre valorile europene esenţiale, o reprezintă şi toleranţa. Un cetăţean cu adevărat european, trebuie să fie neapărat tolerant cu semenii săi, intransingenţa neavându-şi loc în relaţiile interumane. Toleranţa este, în acelaşi timp, în strânsă legătura şi cu democraţia. A fi democratic o reprezintă, îndeosebi, ca majoritatea să fie tolerantă în raport cu diferitele minorităţi. Dar toleranţa şi democraţia, nu exclud patriotismul, iar în Republica Moldova, patriotismul este în strânsă corelaţie cu ideea de românism.

În Municipiul Bălţi, aceste noţiuni sunt un pic mai complicate, ducând chiar la paradoxuri mai rar întâlnite. În primul rând, în această regiune, românii sunt minoritari în propria lor ţară. Chiar dacă acum aproape 100 de ani, în 1918 Sfatul Ţării de la Bălţi a fost primul care a declarat unirea Basarabiei cu România, de-a lungul secolului trecut, în Basarabia de nord, la fel ca şi în alte zone ale ţării, s-a produs o puternică rusificare, populaţia majoritară devenind cea rusofonă. Românii au devenit naţiunea minoritară, acceptaţi nu tocmai cordial de către rusofoni. Nu în puţine minţi sovietificate s-a stins total amintirea masivelor deportări de români în Siberia.

Şi în această maree profund rusofonă pe care o întâlnim în Municipiul Bălţi, Universitatea ‘’Alecu Russo’’ reprezintă un bastion de latinitate, un falanster în mijlocul sovietismului ce ne înconjoară, o oază de românitate. Dacă ruşii din Bălţi nu reprezintă chiar cea mai tolerantă naţie faţă de semenii lor latini, noi românii ne dovedim ca întotdeauna mai îngăduitori cu cei care ne calcă pragul. Gazde primitoare, ne întâmpinăm întotdeauna oaspeţii cu braţele deschise. În lăcaşul cultural românesc care este Universitatea ‘’Alecu Russo’’, oricine s-a perindat pe aici, indiferent daca a fost neam de slavi, s-a simtit ca acasă.

De curând, am fost vizitaţi de către un grup de preoţi/pelerini ruşi, întâmpinaţi de către slujitorii învăţământului românesc din Universitate, cu ospitalitate şi prietenie. Tradiţionala pâine şi sare cu care ne primim oaspeţii este prezentă de fiecare dată, chiar dacă numai ca idee şi nu ca şi gustare palpabilă. Acest gest simbolic de prietenie şi de bună ospitalitate, dovedeşte încă o dată că noi românii, inclusiv cei de la Universitatea ‘’Alecu Russo’’, suntem un popor primitor şi amabili cu oaspeţii noştri. Toţi cei care ne calcă pragul cu gânduri de prietenie sunt acceptaţi cu drag.

În cadrul Universităţii noastre, există o catedra de slavistică care îşi desfăşoara activitatea în cele mai bune condiţii, simţindu-se cu adevărat acasă. Prin toate acestea, dovedim că în această oază de românism aflată în inima Bălţiului, suntem cu adevărat toleranţi, pregătiţi pentru a intra în Europa, acolo unde ne-a fost întotdeauna, de drept, locul.