Călătoare prin jungla privatizării

Din ziua în care sora mea mi s-a plâns că a achiziţionat o bucată de caşcaval mucegăit de la un magazin alimentar şi că a fost să reclame asta la protecţia consumatorului, mi-am dorit în mod deosebit să ajung în contact cu această autoritate, pentru a vedea cu ce probleme se confruntă şi cum lucrează ea. Auzisem şi de alte prejudicii aduse cumpărătorilor de bună credinţă care, pentru banii lor, s-au ales cu mărfuri alterate. Deaceea, mi-am zis, că în cadrul gazetei la care munceam, să încep o amplă campanie împotriva patronilor de rea-credinţă, care pun în vânzare mărfuri degradate care periclitau sănătatea publică. Înarmată cu noul caz al surorii mele, m-am prezentat la redactorul-şef, solicitându-i să-mi permită să scriu un articol în acest sens. Redactorul-şef mi-a răspuns că are un plan şi să aştept câteva zile. Săptămâna următoare m-a chemat la dânsul şi mi-a spus că totul s-a aranjat, să mă pregătesc că voi însoţi o echipă de control de la Protecţia Consumatorului într-o acţiune de control pe la unităţile comerciale, să urmăresc atentă activitatea lor şi să scriu un amplu reportaj.

Acţiunea a început dimineaţa, imediat după deschiderea unităţilor comerciale. Câmpul de desfăşurare a controlului a fost piaţa centrală din oraş, ticsită cu magazine, chioşcuri, tarabe şi gherete. Din echipă făceau parte doi inspectori de la Protecţia Consumatorului, un jandarm care să le asigure protecţie în caz de nevoie, şi eu din partea presei. Auzisem că ar fi trebuit să ne însoţească şi un reporter de la o televiziune, dar acesta n-a mai venit. Intrând în piaţă, echipa de control a luat societăţile comerciale pe rând. Primul ,,călcat’’ a fost magazinul alimentar ‘’Viocris’’. Inspectorii au întrebat de patronul magazinul care s-a prezentat imediat şi i-a chemat în biroul său. La solicitarea echipei de control, le-a pus la dispoziţie toate facturile din ultimele zile, certificatele de calitate a mărfurilor expuse pentru vânzare, certificatele cu termene de garanţie şi de valabilitate. Inspectorii au verificat facturile, dacă acestea corespundeau cu mărfurile aflate pe rafturi sau în magazie pregătite pentru a fi vândute. S-a constatat existenţa unui lot de zahăr pentru care patronul nu putea prezenta acte de provenienţă a mărfii, şi nici certificate de calitate. Una dintre vitrinele frigoritice era scoasă din priză, din raţiuni de economie. Ticsită cu brânzeturi, era evident că nu funcţionase toată noaptea. O vânzătoare de la raionul ‘’mezeluri’’, nu-şi avea părul protejat sub batic, iar altă vânzătoare nu avea halat de protecţie. Unul dintre inspectori a observat că buletinele de verificare metrologică a cântarelor electronice se aproprie de expirare şi a atras atenţia patronului să nu uite că în curând cântarele vor trebui duse din nou la laborator pentru verificare. Pentru neanjusurile şi contravenţiile constatate s-au luat măsuri, unele verbale, altele constând în sancţiuni pecuniare, întocmindu-se procese verbale în acest sens.

Operaţiunea de control a continuat la alte unităţi comerciale. Au fost luate la rând chioşcurile pentru vânzarea pâinii. În general, agenţii economici erau în regulă, dar s-au mai găsit produse de patiserie nefacturate, câteva pâini cu termenul de valabilitate expirat, preţuri neafişate corespunzător la toate produsele, nici igiena şi curatenia nu era întotdeauna cea adecvată. În câteva locuri, lăzi cu pâine aşezate direct pe pardoseală fără a fi folosite grătarele de protecţie.

Unde a fost cazul, s-au aplicat iarăşi amenzi. În incinta pieţii exista un magazin de mezeluri, unde inspectorii de la protecţia consumatorului aveau de rezolvat o reclamaţie. O cumpărătoare prezentase cu o zi înainte un baton de salam care era evident alterat. Femeia ataşase reclamaţiei şi bonul de casă care atestă magazinul de unde fusese cumpărat salamul. Am intrat la unitatea comercială unde se vindeau mezelurile, inspectorii au identificat lotul de salam, care s-a dovedit a fi expirat de două zile, au întocmit proces verbal, aplicând o amendă usturătoare. Cumpărătoarea prejudiciată urma a fi despăgubită, iar salamul expirat a fost confiscat urmând a fi distrus. La o altă unitate unde se vindea carne şi produse din carne, curăţenia şi igiena era dezolantă, a fost chemat inspectorul de la Sanepid, care a dispus închiderea unităţii pentru trei zile pentru igienizare.

Următoarele unităţi comerciale vizitate au fost plăcintariile din piaţă. Aici au fost găsite cele mai multe nereguli. Nu se respectă gramajul conform retetarului. Agenţii economici nu aveau licenţă de fabricaţie pentru toate sortimentele produse. Făina nu era păstrată în condiţii igienice corespunzătoare. Se vindeau plăcinte din ziua precedentă, reîncălzite la cuptorul cu microunde. Nu toate ingredientele erau păstrate în mod corespunzător. S-a găsit brânză pe masă peste care se plimbau nestingherite muştele. Preţurile din acte nu corespundeau întotdeauna cu cele afişate. Aproape fiecare plăcintarie a fost sancţionată cu amenzi pentru diferite culpe.

După aceasta, s-a trecut la controlarea unităţilor de fast-food. Şi aici neregulile erau cu nemiluita. Nu era respectat reţetarul. Unele ingrediente erau înlocuite cu altele de calitate inferioară. Gramajele se făceau în mod arbitrar cu ochiul liber, bineînţeles că în defavoarea consumatorului. Multe ingrediente: carne, cornuri, nu aveau acte de provenienţă, ceea ce dovedea că se producea mult la negru. Nu toate vitrinele frigoritice funcţionau, nu fiecare unitate avea boilerele pentru apă caldă pornite. La unităţile fast-food, era cea mai vădită acţiune de câştig a patronilor, în defavoarea consumatorilor.
În scurta pauză care a urmat, i-am auzit pe cei doi inspectori discutând între ei despre tertipurile agenţilor economici. Pomeneau despre modul cum aceştia căutau să inducă în eroare consumatorii cu privire la mărfurile expirate: etichete schimbate, ştampile cu data de fabricaţie falsificate şi toate celelalte mişmasuri duse până la rang de perfecţiune.
S-a trecut la verificarea vânzătorilor autorizaţi de legume-fructe. S-au găsit cântare măşluite, legume şi fructe degradate printre cele bune, preţuri mai mari decât cele din facturi, mărfuri degradabile ţinute în soare. Evident că hoţia la cântar era cel mai mare flagel în sectorul legume-fructe.

Pe parcursul acestui control, reacţiile patronilor şi responsabilor de magazine au fost dintre cele mai diferite. Unii umili, obedienţi, implorând parcă milă, alţii arţăgoşi, chiar violenţi, unii încercând să facă aluzii de mituire, fiecare reacţionand în mod diferit. Cu această ocazie am înţeles de ce în unele cazuri era necesară şi prezenţa unui jandarm, în echipa de control. Abia în orele după-amiezii acţiunea acelei zile s-a încheiat. Spun ,,acelei zile’’, deoarece am înţeles că inspectorii de la protecţia consumatorului vor reveni în control la unităţile comerciale din acea piaţă în fiecare zi din săptămână în curs. Nu mi-aş fi închipuit niciodată că în comerţul nostru să existe atâtea nereguli. Seamană cu o luptă de gherilă între agenţii economici şi organele de control, primii încercând să-şi apere de multe ori afaceri oneroase, iar cei din urmă apărând legea. Bineînţeles că majoritatea actelor de comerţ se desfăşoară în bune condiţiuni, ştim că pădure fără uscături nu există, dar în această zi am văzut prea multe uscături în aceeaşi pădure.