Niciodată însă,
nu mi-aş fi închipuit că voi relua antrenamentele în anii studenţiei. Bine, nu
e chiar o activitate sportivă organizată, dar cu cât e mai spontană, cu atâtă
devine mai picantă. Nu am reînceput alergările pe pista de atletism a
stadionului, ci m-am dedicat unei goane haotice între sala de curs şi incinta
patiseriei ,,Cuptorul fermecat’’. Dornică să-mi astâmpăr foamea, delectându-mă
cu o prajitură savuroasă, însufleţită de speranţe şi de pofte culinare, am
pornit-o, ca în fiecare zi, spre ispititoarea patiserie, aflată lângă Universitate, pentru a-mi cumpara unele
delicii gustative. Dar pe cât de plină de speranţe pornisem eu într-acolo,
spânzurată nemilos de clanţa uşii mă întâmpina o bucată de carton pe care scria
cu litere de-o şchioapă ,,Preluăm marfa’’. Antrenamentul meu de alergare a
continuat cu drumul înapoi spre sala de curs. Ce face de obicei un atlet
perseverent? Păi, ceea ce am făcut şi eu în pauza următoare: alergări,
alergări, alergări… Evident că tot spre aceeaşi patiserie. Cât a ţinut ora de
curs, or fi preluat ei şi marfa. Da, marfa era preluată. Doar că după atâta
efort de numărare a lăzilor şi pachetelor de biscuiţi, a urmat o necesară ,,Pauză
tehnică’’, sau cel puţin aşa mă anunţa un alt carton care îmi făcea cu ochiul
agăţat de aceeaşi clanţă.
O nouă pauză, a
treia, un nou set de antrenamente, alergări spre patiserie. Ajunsă acolo, am
constatat fericită că scapasem de preluarea mărfii, scăpasem şi de pauza
tehnică, dar mă lovise o altă pecingine: ,,Pauză de masă pentru personal’’. Pe
drumul de întoarcere la facultate, mă gândeam că nici pe vremea când mă antrenam
pe stadion nu alocam atâtea ture câte făcusem eu astăzi pentru a-mi cumpăra un
corn. Şi aş mai fi făcut încă un drum dus-întors şi în pauza a patra, tot
inutil, dar am fost scutită de acesta. Când să pornesc a patra oara înspre
patiserie, tocmai se întorcea de acolo, bodogănind, o colegă, nemulţumită că
găsise patiseria închisă, deoarece venise o echipă de control. N-am mai făcut
şi al patrulea drum, văduvind astfel atletismul şi alergarea de o noua rundă de
antrenament, dar nici cu drumurile făcute în pauzele anterioare nu-mi era ruşine.
Dacă în fiecare
zi voi avea parte tot de astfel de surprize, pot să mă reapuc liniştită de
atletism, având certitudinea că voi fi bine antrenată cu ocazia încercărilor
mele nereuşite de a-mi procura o amărâtă de plăcintă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu