Dacă pe vremea
conceptelor filozofice idealiste simplul fapt că cuget îţi conferă certitudinea
că exişti, această idee te condamnă practic la izolare, cugetarea impunea o
intimitate singuratică, o lipsă totală de contacte cu cei din jurul tau. Din
contră, pentru a fi perceput trebuie să comunici cu semenii tăi, să fii într-o
permanentă legătura cu aceştia, să te faci înţeles, să fii comunicativ. În
zilele noastre, doar aşa poţi susţine că exişti cu adevărat, comunicând cu
lumea înconjurătoare, percepându-i pe ceilalti si facandu-te perceput.
Comunicarea si percepţia sunt astăzi factorii determinanţi ai
existenţialismului uman.
Omul modern este
un izvor nesecat de comunicare, între indivizi existând o permanentă interacţiune. Comunicarea şi percepţia sunt atât elemente decisive ale
existenţei cât şi ale progresului. Deaceea dacă pe vremuri gândirea, cugetul îţi dovedeau că exişti, astăzi pentru a certifica acest lucru, este imperios necesar
a comunica şi a te face înţeles şi perceput. Astfel, principiul descartian
‘’Cuget, deci exist!’’, face astăzi loc mai modernului ‘’A fi, înseamnă a fi
perceput’’.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu