Prima zi petrecută pe
Pământ, ziua în care vă trimit şi primul raport. Drumul de la noi, de pe Marte, până pe Terra, a decurs palpitant.
Am aterizat într-o zonă
cu un peisaj încântător, ceva de vis, incredibil. N-am înţeles
prea bine cum se numeşte ţara asta frumoasă,
deoarece fiecare locuitor al ei a adoptat o denumire diferită de
a altora. Cert este, însă, faptul
că este o ţară miraculoasă, cum n-am mai văzut
nicăieri în Univers.
Întinzându-se între două ape mari, de la Prut până la Nistru, chiar dincolo de Nistru, n-am înţeles prea bine, se vorbeşte pe aceste meleaguri, de nişte fraţi. Unii susţin că s-ar afla la vest, altii la est, sau la nord. Nu prea îmi este clar ce limbă se vorbeşte pe aici, părerile sunt împărţite. Unii spun că este aceeaşi limbă din vest, alţii îmi explicau că este vorba despre alta, chiar vorbeau total diferit. Ce să vă relatez despre oamenii de pe aici? Sunt tineri frumoşi, curaţi sufleteşte, doar că mulţi dintre ei n-au învăţat să râdă.
Cei mai mulţi îşi spun moldoveni, deşi mie mi se par români.
Moldovenii mei sunt mari colecţionari. În primul rând colecţionează tot felul de gunoaie. Le strâng prin oraşe, în nişte tomberoane, aflate pe fiecare stradă, la distanţe de cel mult zece metri unul de celălalt. Tomberoanele sunt pline ochi, dar cea mai mare cantitate de gunoaie se află direct pe trotuare. Adorând peisajul acesta ce li se desfăşoară dinaintea ochilor, moldovenii expun colecţiile de gunoaie pe străzi, luni în şir, am auzit că întreaga vară, dorind să beneficieze şi pe timpul caniculei de parfumul lor îmbătător.
Moldovenii sunt avizi de cultura pe care şi-o însuşesc cu ardoare. Se adună în nişte lăcaşe culturale numite cârciumi, unde îşi desăvârşesc educaţia.
Ca fiecare popor, au şi ei diferite tradiţii naţionale, cea mai importantă pe aceste meleaguri numindu-se "hrişcă". Nu am înteles prea bine ce este această hrişcă, dar am aflat de la unii, ca pe alte meridiane, este deosebit de eficientă în îngrăşatul porcilor.
În această ţară, o adevărată binecuvântare sunt străzile. Prezentând diferite forme de relief, deosebit de variate, gropi, crăpături, ridicături, încântă ochiul prin diversitate. Pentru a nu perturba peisajul rutier, maşinile sunt o raritate. Prin cratere, am găsit îngropate, doar maşini cu numere româneşti, ucrainene şi ruseşti.
Moldovenii, am auzit că sunt şi mari exportatori. Exportă, în primul rând, carne vie. Nu prea ştiu eu ce este asta, dar, se vorbeşte că are mare căutare în Occident, cu preponderenţă printre populaţie bărbătească, masculii. Toată lumea vorbeşte că această marfă este deosebit de bine plătită.
Ei mai trimit peste hotare si rakeţi. Bănuiesc că or fi nişte rachete ca şi acelea cu care călătorim noi.
I-am auzit că ei, cel mai bine stăpânesc limba. Care limbă, nu prea am înţeles, Locuitorii acestei ţări au gospodăriile pline de cărţi, reviste şi ziare pe care nu ştiu dacă le citesc, dar am văzut că le depozitează la W.C.urile din curte, dezmembrând filă cu filă.
Tinerii au toţi nişte cutiuţe luminoase de care nu se dezlipesc niciodată, nici măcar în somn, numite telefoane mobile. De asemenea ei utilizează diferite cuvinte magice, cel mai cunoscut, nelipsit de pe buzele nimănui, numindu-se "odnoklassniki".
Moldovenilor nu le place să călătorească în vest, zicând că le lipseşte ceva ce se numeşte "viză". Ciudăţenii de pe aceste meleaguri.
În ţara aceasta am remarcat că trăiesc două feluri de oameni, total diferiţi unii de alţii. Un număr restrâns de cetăţeni, demni de tot respectul, deştepţi, luminaţi, şi restul, aproape întreaga populaţie, cu nişte apucături ciudate, greu de înţeles. Prima categorie se numeşte cea a bogaţilor, iar ceilalţi sunt săracii. Dacă bogaţii sunt nişte oameni bine educaţi, care ştiu să trăiască, să se îmbrace elegant, să se hranească cu bunătăţi, săracii sunt monumente de stupizenie. Umblă mereu în aceleaşi haine, vechi, peticite. Dacă bogaţii se plimbă în limuzine luxoase, săracii preferă mersul pe jos. Cei înstăriţi îşi ridică case construite cu tot confortul, splendide, plăcute ochiului, dând iarăşi dovadă de gusturi rafinate, în mod paradoxal, săracii preferă cocioabele, sunt vulgari, dormind în grajduri.
Bogaţii îşi aleg parfumuri şi cosmetice fine, săracii preferă să se dea cu nişte produse foarte dubioase numite sudoare, putori, jeg.
Bogaţii ştiu să se bucure de viaţă, să se odihnească în camere luxoase, pături moi, să ia cina în restaurante impecabile, curate, deosebite. Săracii preferă să doarmă în paturi tari, nu suporta restaurantele luxoase. Adoră să-şi petreacă timpul în cele mai mizerabile locuri, să scormonească pământul în exterior sau chiar în interior, să se tăvălească în praf, în noroi, printre cărbuni, uleiuri şi unsori.
Dacă bogaţii sunt oameni deştepti, iernile şi le petrec în vacanţe de vis prin zone exotice, calde, atunci săracii preferă să îngheţe în iernile grele.
Întinzându-se între două ape mari, de la Prut până la Nistru, chiar dincolo de Nistru, n-am înţeles prea bine, se vorbeşte pe aceste meleaguri, de nişte fraţi. Unii susţin că s-ar afla la vest, altii la est, sau la nord. Nu prea îmi este clar ce limbă se vorbeşte pe aici, părerile sunt împărţite. Unii spun că este aceeaşi limbă din vest, alţii îmi explicau că este vorba despre alta, chiar vorbeau total diferit. Ce să vă relatez despre oamenii de pe aici? Sunt tineri frumoşi, curaţi sufleteşte, doar că mulţi dintre ei n-au învăţat să râdă.
Cei mai mulţi îşi spun moldoveni, deşi mie mi se par români.
Moldovenii mei sunt mari colecţionari. În primul rând colecţionează tot felul de gunoaie. Le strâng prin oraşe, în nişte tomberoane, aflate pe fiecare stradă, la distanţe de cel mult zece metri unul de celălalt. Tomberoanele sunt pline ochi, dar cea mai mare cantitate de gunoaie se află direct pe trotuare. Adorând peisajul acesta ce li se desfăşoară dinaintea ochilor, moldovenii expun colecţiile de gunoaie pe străzi, luni în şir, am auzit că întreaga vară, dorind să beneficieze şi pe timpul caniculei de parfumul lor îmbătător.
Moldovenii sunt avizi de cultura pe care şi-o însuşesc cu ardoare. Se adună în nişte lăcaşe culturale numite cârciumi, unde îşi desăvârşesc educaţia.
Ca fiecare popor, au şi ei diferite tradiţii naţionale, cea mai importantă pe aceste meleaguri numindu-se "hrişcă". Nu am înteles prea bine ce este această hrişcă, dar am aflat de la unii, ca pe alte meridiane, este deosebit de eficientă în îngrăşatul porcilor.
În această ţară, o adevărată binecuvântare sunt străzile. Prezentând diferite forme de relief, deosebit de variate, gropi, crăpături, ridicături, încântă ochiul prin diversitate. Pentru a nu perturba peisajul rutier, maşinile sunt o raritate. Prin cratere, am găsit îngropate, doar maşini cu numere româneşti, ucrainene şi ruseşti.
Moldovenii, am auzit că sunt şi mari exportatori. Exportă, în primul rând, carne vie. Nu prea ştiu eu ce este asta, dar, se vorbeşte că are mare căutare în Occident, cu preponderenţă printre populaţie bărbătească, masculii. Toată lumea vorbeşte că această marfă este deosebit de bine plătită.
Ei mai trimit peste hotare si rakeţi. Bănuiesc că or fi nişte rachete ca şi acelea cu care călătorim noi.
I-am auzit că ei, cel mai bine stăpânesc limba. Care limbă, nu prea am înţeles, Locuitorii acestei ţări au gospodăriile pline de cărţi, reviste şi ziare pe care nu ştiu dacă le citesc, dar am văzut că le depozitează la W.C.urile din curte, dezmembrând filă cu filă.
Tinerii au toţi nişte cutiuţe luminoase de care nu se dezlipesc niciodată, nici măcar în somn, numite telefoane mobile. De asemenea ei utilizează diferite cuvinte magice, cel mai cunoscut, nelipsit de pe buzele nimănui, numindu-se "odnoklassniki".
Moldovenilor nu le place să călătorească în vest, zicând că le lipseşte ceva ce se numeşte "viză". Ciudăţenii de pe aceste meleaguri.
În ţara aceasta am remarcat că trăiesc două feluri de oameni, total diferiţi unii de alţii. Un număr restrâns de cetăţeni, demni de tot respectul, deştepţi, luminaţi, şi restul, aproape întreaga populaţie, cu nişte apucături ciudate, greu de înţeles. Prima categorie se numeşte cea a bogaţilor, iar ceilalţi sunt săracii. Dacă bogaţii sunt nişte oameni bine educaţi, care ştiu să trăiască, să se îmbrace elegant, să se hranească cu bunătăţi, săracii sunt monumente de stupizenie. Umblă mereu în aceleaşi haine, vechi, peticite. Dacă bogaţii se plimbă în limuzine luxoase, săracii preferă mersul pe jos. Cei înstăriţi îşi ridică case construite cu tot confortul, splendide, plăcute ochiului, dând iarăşi dovadă de gusturi rafinate, în mod paradoxal, săracii preferă cocioabele, sunt vulgari, dormind în grajduri.
Bogaţii îşi aleg parfumuri şi cosmetice fine, săracii preferă să se dea cu nişte produse foarte dubioase numite sudoare, putori, jeg.
Bogaţii ştiu să se bucure de viaţă, să se odihnească în camere luxoase, pături moi, să ia cina în restaurante impecabile, curate, deosebite. Săracii preferă să doarmă în paturi tari, nu suporta restaurantele luxoase. Adoră să-şi petreacă timpul în cele mai mizerabile locuri, să scormonească pământul în exterior sau chiar în interior, să se tăvălească în praf, în noroi, printre cărbuni, uleiuri şi unsori.
Dacă bogaţii sunt oameni deştepti, iernile şi le petrec în vacanţe de vis prin zone exotice, calde, atunci săracii preferă să îngheţe în iernile grele.
Se poate concluziona că bogaţii dau dovada de inteligenţă, iar săracii reprezintă prostia întruchipată.
I-am intrebat pe cei săraci de ce le place acest mod de viaţă şi nu traiesc şi ei din plin, să aibă o existenţă de huzur. Au motivat că de vină este lipsa banilor. Nu au bani şi de aceea.
M-am arătat mirată, nu ştiam ce sunt banii. Apoi m-am lămurit.
Vaiii, cât sunt de prefăcuţi săracii. Banii nu sunt decât nişte bucăţele de hârtie colorată. Nu văd de ce prezenţa sau absenţa acestor hârtiuţe colorate, ar putea influenţa atât de decisiv modul de viaţă. Cred că nu este decât o invenţie a săracilor, pentru a-şi motiva gusturile dubioase, total nesănătoase.
I-am intrebat pe cei săraci de ce le place acest mod de viaţă şi nu traiesc şi ei din plin, să aibă o existenţă de huzur. Au motivat că de vină este lipsa banilor. Nu au bani şi de aceea.
M-am arătat mirată, nu ştiam ce sunt banii. Apoi m-am lămurit.
Vaiii, cât sunt de prefăcuţi săracii. Banii nu sunt decât nişte bucăţele de hârtie colorată. Nu văd de ce prezenţa sau absenţa acestor hârtiuţe colorate, ar putea influenţa atât de decisiv modul de viaţă. Cred că nu este decât o invenţie a săracilor, pentru a-şi motiva gusturile dubioase, total nesănătoase.
|
Nu
ma miră
defel
faptul că,
în
vreme ce bogaţii
sunt priviţi cu
respect, cei săraci
sunt "gratulaţi"
cu dezgust şi
oprobriu
public. Nici nu se merită
un alt fel comportament vis-a-vis de ei. Aşa cum sunt trataţi pe Pământ, aşa vor fi priviţi pretutindeni, în Univers, ori de pe care Planetă ar proveni ei.
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu