Dar, cu desăvârşire
necunoscut, să vedem cine
este acest Virgil Botnaru. S-a născut la Ungheni, la 16 ianuarie 1974 şi este
absolvent al Facultăţii de Filologie, secţia Jurnalism, de la Universitatea "Alecu
Russo" din Bălţi. Primele încercări literare i-au apărut în cadrul revistei Universităţii,
poezii şi proză scurtă, unde a continuat să colaboreze pe tot parcursul studiilor, dar şi în cei
doi ani de după absolvire, mai ales că a rămas să lucreze ca şi
asistent universitar, în cadrul facultăţii.
Pentru Virgil Botnaru, "Paşi în doi", reprezintă debutul publicistic absolut, aceasta fiind prima sa carte care îi apare. Este povestea sa de dragoste din timpul anilor de facultate, cu o largă inspiraţie a realităţii anilor de studenţie. Ne dăm seama chiar din subtitlul romanului, intitulat "Povestea de iubire a unui student".
Romanul a aparut la editura ARC din Chişinău, în aceste prime zile ale anului 2013, bucurându-se de o prefaţă încurajatoare, competentă şi la obiect, a domnului decan al Facultăţii de Filologie, domnul profesor Nicolae Leahu. De asemenea şi postfaţa poartă semnătura unui alt nume de profesor de la această Facultate, domnul Anatol Moraru.
După cum am spus, romanul este unul de dragoste, dar, în acelaşi timp, descria şi viaţa studenţească de la Universitatea "Alecu Russo". Începe cu înscrierea erului romanului, Mihai, la Facultatea de Jurnalism. Primul impact cu studenţia, cunoştinţa cu Aliona, viitoarea lui iubită. Intriga romanului este dată de către intensitatea iubirii celor doi intrată în contact cu naţionalismul celor două familii. Aliona este colegă cu Mihai, frumoasă şi delicată. Cei doi se cunosc, se îndrăgostesc unul de celălalt, dar Aliona nu era pe placul familiei lui Mihai, fiind rusoaică.
Autorul ne vorbeste în paginile romanului şi despre viaţa universitară, despre profesori, cursuri, studenţi, evenimente. Din acest punct de vedere, cartea este o frescă a activităţilor şi vieţii de la "Alecu Russo". Totuşi, linia principală a romanului este dragostea dintre Mihai şi Aliona. Autorul îşi descrie cu intensitate şi convingere, propria poveste de iubire, drama prin care trece, iubind o rusoaică, când cele doua familii sunt marcate de naţionalism. Toate emoţiile acestei iubiri, cu fericiri şi incidente, cu momente de extaz, dar şi cu rupturi vremelnice, sunt descrise în profunzime, de parcă ar fi opera unui scriitor cu oarecare experienţă. Momentul culminant al romanului îl reprezintă confruntarea dintre cei doi taţi, în Parcul Central din Bălţi, după serbarea de absolvire a celor doi studenţi îndrăgostiţi. Mesajul din final, când tinerii pornesc alături în viaţă, este unul optimist, că dragostea curată învinge orice piedici, inclusiv naţionalismul, şovinismul, sau concepţiile retrograde.
Ca minusuri, remarcăm că autorul se lasă prea mult furat de propria sa poveste de iubire, asupra căreia îşi concentrază în exces atenţia. Ne-am fi aşteptat să ne vorbească mai mult despre Universitate, să-i faca o descriere şi prezentare mai ample, să ne vorbească despre alte evenimente petrecute în viaţa celorlalţi. Chiar dacă individualizează destul de reuşit alte câteva personaje, ne-am fi aşteptat să puncteze mai pregnant trăsaturile caracteristice ale personajului colectiv, masa studenţească. De asemenea ne surprinde prezentarea prea succinta a corpului profesoral, deşi Virgil Botnaru îi cunoştea destul de bine, el însuşi ajungând cadru didactic.
Dar tema abordată poate fi considerată una inedită, tânărul scriitor dând dovadă de originalitate, însă cu uşoare influenţe ale unor romancieri moldoveni, precum Vladimir Beşleagă. Marele reproş care poate fi adus autorului, este că s-a avântat în prezentarea unui conflict interetnic, abordând un fenomen pe care nu-l stapanea decât parţial. Cunoaşterea mai exactă a fenomenelor socio-politice, l-ar fi ajutat la elaborarea unor interpretari mai adecvate.
Trecând peste toate astea, putem afirma că avem în faţa un tânăr scriitor de mare perspectivă, care se prezintă cu un roman ce va capta, cu siguranţă atenţia tinerilor şi nu numai. Un roman despre tineri, pentru tineri, pe care vi-l recomand cu căldură.
Pentru Virgil Botnaru, "Paşi în doi", reprezintă debutul publicistic absolut, aceasta fiind prima sa carte care îi apare. Este povestea sa de dragoste din timpul anilor de facultate, cu o largă inspiraţie a realităţii anilor de studenţie. Ne dăm seama chiar din subtitlul romanului, intitulat "Povestea de iubire a unui student".
Romanul a aparut la editura ARC din Chişinău, în aceste prime zile ale anului 2013, bucurându-se de o prefaţă încurajatoare, competentă şi la obiect, a domnului decan al Facultăţii de Filologie, domnul profesor Nicolae Leahu. De asemenea şi postfaţa poartă semnătura unui alt nume de profesor de la această Facultate, domnul Anatol Moraru.
După cum am spus, romanul este unul de dragoste, dar, în acelaşi timp, descria şi viaţa studenţească de la Universitatea "Alecu Russo". Începe cu înscrierea erului romanului, Mihai, la Facultatea de Jurnalism. Primul impact cu studenţia, cunoştinţa cu Aliona, viitoarea lui iubită. Intriga romanului este dată de către intensitatea iubirii celor doi intrată în contact cu naţionalismul celor două familii. Aliona este colegă cu Mihai, frumoasă şi delicată. Cei doi se cunosc, se îndrăgostesc unul de celălalt, dar Aliona nu era pe placul familiei lui Mihai, fiind rusoaică.
Autorul ne vorbeste în paginile romanului şi despre viaţa universitară, despre profesori, cursuri, studenţi, evenimente. Din acest punct de vedere, cartea este o frescă a activităţilor şi vieţii de la "Alecu Russo". Totuşi, linia principală a romanului este dragostea dintre Mihai şi Aliona. Autorul îşi descrie cu intensitate şi convingere, propria poveste de iubire, drama prin care trece, iubind o rusoaică, când cele doua familii sunt marcate de naţionalism. Toate emoţiile acestei iubiri, cu fericiri şi incidente, cu momente de extaz, dar şi cu rupturi vremelnice, sunt descrise în profunzime, de parcă ar fi opera unui scriitor cu oarecare experienţă. Momentul culminant al romanului îl reprezintă confruntarea dintre cei doi taţi, în Parcul Central din Bălţi, după serbarea de absolvire a celor doi studenţi îndrăgostiţi. Mesajul din final, când tinerii pornesc alături în viaţă, este unul optimist, că dragostea curată învinge orice piedici, inclusiv naţionalismul, şovinismul, sau concepţiile retrograde.
Ca minusuri, remarcăm că autorul se lasă prea mult furat de propria sa poveste de iubire, asupra căreia îşi concentrază în exces atenţia. Ne-am fi aşteptat să ne vorbească mai mult despre Universitate, să-i faca o descriere şi prezentare mai ample, să ne vorbească despre alte evenimente petrecute în viaţa celorlalţi. Chiar dacă individualizează destul de reuşit alte câteva personaje, ne-am fi aşteptat să puncteze mai pregnant trăsaturile caracteristice ale personajului colectiv, masa studenţească. De asemenea ne surprinde prezentarea prea succinta a corpului profesoral, deşi Virgil Botnaru îi cunoştea destul de bine, el însuşi ajungând cadru didactic.
Dar tema abordată poate fi considerată una inedită, tânărul scriitor dând dovadă de originalitate, însă cu uşoare influenţe ale unor romancieri moldoveni, precum Vladimir Beşleagă. Marele reproş care poate fi adus autorului, este că s-a avântat în prezentarea unui conflict interetnic, abordând un fenomen pe care nu-l stapanea decât parţial. Cunoaşterea mai exactă a fenomenelor socio-politice, l-ar fi ajutat la elaborarea unor interpretari mai adecvate.
Trecând peste toate astea, putem afirma că avem în faţa un tânăr scriitor de mare perspectivă, care se prezintă cu un roman ce va capta, cu siguranţă atenţia tinerilor şi nu numai. Un roman despre tineri, pentru tineri, pe care vi-l recomand cu căldură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu