Eminescu, cel uitat de către generaţiile de astăzi

Într-o societate în care globalizarea valorilor materiale este tot mai accentuată, şi universalizarea valorilor spirituale şi ideale, ţine pasul în acelaşi ritm. Astăzi, când fiecare cetăţean se vrea mai mult european decat naţional, marile valori intelectuale şi culturale ale poporului, şi-au diluat importanţa în ochii tineretului nostru.

Un poet naţional precum era Mihai Eminescu, nu mai poate transmite acelaşi mesaj mobilizator, pe care îl exprimase de-a lungul secolului trecut. Astăzi, sentimentul patriotic şi profund paşoptist, nu mai este specific popoarelor lumii, în aşa măsură cum a fost de-a lungul istoriei, şi cu atât mai puţin românilor. Cu toţii visăm s-o luăm razna pe meleaguri străine, să pornim a colinda pământul în lung şi-n lat, uitând îndemnurile lui Eminescu de a ne înfrăţi cu glia, şi de a ne simţi români până în adâncul sufletului. Iubirea de ţară nu mai poate fi aceeaşi pe care a propagat-o Eminescu, din moment ce majoritatea locuitorilor visează să-şi părăsească patria. Şi odată ajunşi prin străinătăţi, mulţi pleacă capul în pământ, când trebuie să recunoască că sunt români.

A vorbi despre Eminescu, pare desuet, perimat. Atât în literatură şi cultură, peste romantism a trecut tăvălugul altor curente literare mai moderne. Poeţii romantici, ai cărui stindard l-a purtat în poezia românească Mihai Eminescu, nu mai sunt atâta de citiţi şi de apreciaţi ca în secolul trecut. În rândurile tinerilor, iubirile au devenit mai pragmatice, mai carnale. Cine mai prinde astăzi în părul iubitei flori de tei? Câţi tineri se mai plimbă azi mână-n mână pe lângă plopii fără soţ, sau pe malul lacului albastru încărcat cu nuferi galbeni? Astăzi amorul începe virtual, pe internet. Se desfăşoară apoi pe ritmuri de hip-hop în discoteci şi cluburi, udat din belşug cu alcool, uneori chiar şi cu droguri. Romantismul lui Eminescu nu-şi mai găseşte locul printre tinerii noştri. În loc să-ţi inviţi iubita la o plimbare cu barca, o chemi grabnic, din prima seară, la tine în pat. Sufletul duios, poetic, plin de romantism, al lui Eminescu, împrumutat cu generozitate generaţiilor de tineri din deceniile trecute, n-a mai reuşit să răzbată până în secolul XXI. Nici Eminescu, patriotul şi naţionalistul, dar nici Eminescu romanticul, nu se mai regăsesc printre tinerii zilelor noastre.  Buciumele şi fluierele care înduioşau din poeziile sale, au fost înlocuite astăzi cu muzica lucrată la calculator, doina de jale a lăsat locul acordurilor care întărâtă spre erotism. Natura măreaţă, de-a dreptul divinizată, descrisă de către Luceafarul poeziei noastre, a lăsat astăzi locul unei lumi emfatice, în neconcordanţă cu delicatul suflet uman. Ne-am transbordat deliberat în acest spaţiu vital, înconjuraţi fiind de coloşi de sticlă şi beton, edifiicii impozante, care ne-au strivit colţul de rai primordial, adică natura noastră dintotdeauna.

Trăim într-un secol al vitezei, ne grăbim mereu undeva, către ceva, nu ştiu exact unde, şi de ce, dar nu mai avem timp să admirăm florile, iarba, copacii, atât de dragi cândva marelui poet. Sufletele noastre împietrite nu se mai lasă mângâiate de susur de izvoare, iubitei nu-i mai sunt destinate mângâieri tandre, se trece direct la trânteli erotice, stelele şi luna nu ne mai luminează gândurile şi idealurile, stralucirea lor a fost înlocuită de către luminile ţipătoare a firmelor şi reclamelor vizuale şi a focurilor de artificii. Astăzi nu ne mai plimbăm prin lunci şi pe maluri de râuri, zburăm de-a dreptul, cu internetul, direct pe alte continente, călcând totul în picioare.

Noţiunile de limbă, patrie, popor, patriotism, atât de dragi lui Eminescu, au devenit desuete, astăzi ne facem un titlu de glorie din a-ţi ponegri ţara, iar sentimente ca iubirea de natură, dragoste curată şi dezinteresată, sau termeni precum aştri, codru, lună, lac, plaiuri, sunt toate respinse de către ai noştri tineri, aproape cu dispreţ. În ochii multora, este chiar jenant să spui că-ţi place Eminescu. Geniul Luceafarului nostru drag, arareori este considerat drept valoare autentică. Daca vrei sa pari modern, nu ai voie să-l admiri astăzi pe Eminescu. Astfel de oameni sunt consideraţi anacronici. Din contră, dispreţuind trecutul şi adevăratele valori, împroşcând cu noroi în geniul lui Mihai Eminescu şi a altor straluciţi înaintaşi ai noştri, te ridici tot mai mult în ochii unor tineri porniţi de-acum încolo spre pierzanie, spre autodistrugere, aceştia negând absolut tot ce vine din negura trecutului, refuzând orice valoare autentică, admiţând doar modernismul, doar ceea ce are vreo legatură cu distracţia lor de zi cu zi.