Jurnalul lunii martie

Întâia zi de martie, mi-a adus multă lumină în suflet şi în viaţă. A fost plină de flori, de mărţisoare, de atenţii şi complimente masculine. Mi-aş dori ca toate zilele acestei primăveri să fie aidoma cu deschizătoarea de pârtie a lunii.

3 Martie. Sfârşitul de săptămână s-a desfăşurat sub aceleaşi auspicii, sub aripa tandră a zilei de Mărţisor. Plimbări, flori, zâmbete, săruturi nevinovate. În seara zilei de duminică m-am reîntors la Bălţi, pentru a începe o nouă săptămână de studii şi speranţe.

Joi, 7 Martie. Având în vedere că mâine este Ziua Femeii, săptămâna de cursuri ni s-a scurtat cu o zi, pentru mâine avem liber. Au fost patru zile care au trecut repede, la unele cursuri am învăţat lucruri interesante, la altele am pierdut vremea cu jocuri pentru şcolari de vârsta copilăriei. Am primit şi o notă maximă. Plină de nerăbdare, joi, dupa ultimul clopoţel am urcat în taxi şi am pornit spre casă. Mă aştepta un week-end de foc, plin de evenimente.

8 Martie. Astăzi este Ziua Femeii, dar şi ziua de naştere a surorii mele. Pentru mine un buchet de flori, iar pentru ea, toate florile din lume. A dat o masă festivă, în familie, foarte reuşită. Ne-am simţit foarte bine cu toţii, iar ea a primit nenumărate cadouri. Trebuie să fiu mai atentă cu dulciurile consumate, altfel silueta mea va deveni un serios impediment în  perpetuarea succesului avut la băieţi.

Luni, 11 Martie. După magnificele zile de relache, am reînceput cursurile. A fost frumos acasă. Ziua Nataşei, dublată de Ziua Femeii, apoi 9 martie, zi deosebit de dragă mie. Am stat întreaga zi într-o dulce reverie, rememorând copleşitoarele momente, trăite acum fix un an, când am fost într-o excursie de neuitat. Duminică am ieşit la plimbare, la un suc cu fetele şi băieţii, seara am avut parte de îmbrăţişări tandre, urmând apoi întoarcerea la Bălţi. Astăzi am reînceput, plină de elan, cursurile facultăţii.

Miercuri, 13 martie. Relaţia mea cu gazda la care locuiesc, devine tot mai conflictuală. Aceasta, contemporană aproape, cu primul război mondial, trăieşte dupa nişte principii retrograde, o deranjează orice mic zgomot, orice urmă de tinereţe, o chinuie fobia consumurilor excesive de energie şi apă, fiind permanent cu o mână pe comutator şi cu cealaltă pe rozeta robinetului. Toate neîmplinirile ei de octogenară şi le descarcă asupra mea, făcându-mi zilele amare. Va trebui să-mi caut altă chirie şi să mă mut de aici.

Duminică, 17 martie. A fost o săptămână care a cuprins şi un eveniment tragic în familie, moartea surorii mamei mele. Înmormântarea mătuşii a avut loc vineri. Lacrimi, tristeţe, regrete. Meditaţii şi filozofeli asupra trecerii noastre pasagere şi efemere pe Pământ, starea de letargie care ne-a cuprins pe toţi din familie, cei care ne pretindem încă vii. Am început săptămâna universitară cu mai puţin entuziasm, mai tristă, mai nefericită.

Miercuri, 20 Martie. Am avut o seară mirifică, presărată cu jocuri erotice. Săruturile suave şi dulci, fac tot deliciul unei poveşti de iubire. Astăzi am fost răsfăţată cu astfel de trăiri magnifice. S-a mai încheiat o săptămână, şapte zile ale vieţii mele şi-au scuturat petalele ofilite de trecerea ireversibilă a timpului. Am avut şi o manifestare de neuitat, dedicată Zilei Poeziei. S-au recitat poezii, s-au evocat maeştrii ai versului românesc. Am citit si eu un scurt eseu, a fost o după-amiază plină de încântare. Sfârşitul de săptămână l-am dedicat în exclusivitate odihnei, refacerii forţelor.

Luni, 25 Martie. Dimineaţa aceasta am ajuns la Bălţi după un o călătorie cu taxiul, de coşmar. Şoferul, trecut de prima tinereţe, s-a dovedit a fi un psihopat, obsedat sexul. Eram doar noi doi în taxi şi am făcut imprudenţa să mă aşez pe scaunul de alături. Mi-a facut tot felul de avansuri, de propuneri, a încercat să mă pipăie. Nu credeam că voi scapa neagresată sexual. Ajunsă la Bălţi, între oameni şi maşini, am răsuflat uşurată, iar când taxiul a frânat, am fugit fără să mai privesc înapoi.

Joi, 28 Martie. Primăvara încerca în mod timid să se aştearnă peste româneasca glie. În văzduh însă, plutea ceva cu alura hibernală, ameninţări prin care iarna ne avertiza că nu am scăpat în totalitate de ea şi că ne aşteaptă un aprilie dificil, cel puţin în prima lui decadă. Între mine şi proprietareasă relaţiile erau la fel de capricioase. Zilele senine alternau cu cer înnorat aducător de furtuni domestice. Mă aşteaptă, oare, un aprilie în casa babei, mai cu năbădăi decât vremea de afară?

Vineri, 29 Martie. Pentru drumul spre casă, am cântărit din ochi toţi şoferii de taxi, pentru a nu nimeri iarăşi vreunul, precum cel de luni. Am avut noroc, am ajuns cu bine la Sângerei.

Sâmbătă, 30 Martie. Epuizată după o săptămână grea, am dormit aproape toată ziua. Cel puţin, m-am refacut şi mi-am încărcat bateriile.

Duminică, 31 martie. Uite că s-a încheiat şi prima lună a primăverii, luna cea mai romantică, luna poeţilor şi a îndrăgostiţilor. Mi-am umplut sufletul de iubire şi de speranţe. Dacă ar fi să contabilizez şi fapte dezagreabile, petrecute pe parcursul lui mart, în fruntea listei ar trebui să aşez comportamentul de-a dreptul dizgraţios al unur colege roase de invidie, care dacă nu se pot ridica la nivelul din fruntea grupei, şi-au făcut din a împroşca în jur cu noroi, sportul preferat. Evident că tocmai cele care nu au timp pentru a se omorî cu cartea, au tot timpul din lume, pentru a se dedica bârfelor.

 Cu plusuri, cu minusuri, cu bucurii, cu speranţe, cu zâmbete, cu lacrimi, s-a scurs şi prima lună a celui mai frumos anotimp, din anul de graţie 2013. Primăvara îşi continuă alaiul. anul deasemenea, viaţa aşijderea. Oare ce trăiri îmi vor fi rezervate de acum înainte? Acest caieţel, jurnalul meu intim, îmi va fi martorul tuturor evenimentelor de care voi avea parte în viitor.