Ce îmi place şi ce nu-mi place

 În primul rând, îmi place să fiu vie şi nu moartă. Recunosc, încă nu ştiu cum este să fii moartă, dar îmi închipui, iar, dacă tot am ales această stare, logic că îmi place să-mi şi trăiesc viaţa. S-o traiesc la cele mai înalte standarde pe care le-aş putea atinge.  Pentru asta, mă ajuta şi imaginaţia, care, unde este cazul, înlocuieşte realitatea înconjurătoare. Aş vrea să trăiesc ca o regină, ca o prinţesă. Dar, chiar trăiesc aşa. Regatul meu este camera mea, buduarul meu intim.

             Îmi place ţărişoara mea. Nu ştiu însă, dacă este locuită în cel mai fericit mod. Dumnezeu a înzestrat Moldova cu cele mai minunate frumuseţi, făcând astfel, cea mai grozavă ţara din lume, dar i-a dat, în compensaţie, cei mai ageamii conducători şi politicieni. Pe care îi prefer dintre aceştia? Normal că pe cei care încă nu au ajuns la putere, sau, mai exact, care nici nu s-au apucat de politică.

              Îmi plac toaletele elegante, chiar luxoase, deşi, ajunsă acasă, primul lucru pe care îl fac, este să mă debarasez de ele. Sunt o luptătoare care îmi folosesc permanent armele pe care le am la dispozitie, iar armele mele preferate sunt parfumurile şi cosmeticele. Îmi place cum arăt, cum mă comport. Măcar mie să-mi plac, dacă mulţi dintre cei din preajma mea, se plâng de mine.

              Sunt o persoana activă. Paradoxal, activităţile mele preferate sunt somnul şi trândăvia în faţa calculatorului. Filozofia mea preferată este idealismul, deaceea mi-aş dori să-mi creez propria mea lume ideală. Adeptă a acestei filozofii, nu pot fi decât cu capul în nori şi cu gândurile plutind spre zări îndepartate. Mă cufund adesea în lumea ideilor, a cărţilor, dispreţuind materialismul înconjurător. Dacă prietenele mele , colegele, nu sunt aşa cum mi-aş dori, îmi caut altele printre eroinele romanelor pe care le citesc.

              Nu-mi plac multe dintre trăsăturile umane, minciuna, prefăcătoria, făţărnicia, ipocrizia. Din păcate, de asta suntem înconjuraţi. Nu-mi plac oamenii unşi cu diverse titluri academice, dar care nu ştiu să scrie şi să se exprime corect. Mă revoltă grosolănia şi lipsa de bunavoinţă a unora.

             Nu-mi plac programele impuse, obligaţiile. Chinul meu cel mare este dimineaţa, când sună ceasul. Detest când îmi lipseşte ceva ce îmi doresc cu ardoare. Îmi iubesc ţara, dar nu şi mizeria de tot felul pe care o cuprinde. Ador Universitatea, profesorii, colegii de treabă, dar nu pot oferi decât dispreţ invidiei şi răutăţii unora.

             Îmi place veselia, să petrec, întrunirile familiale, mesele festive. Îmi place cum găteşte mama, mâncărurile ei sunt delicioase. Dar îmi mai place şi faptul că găteşte ea şi nu mă pune pe mine. Urăsc vremea petrecută în bucătărie. Ca oricărei domnişoare care îşi respectă stomacelul şi mai puţin silueta, preferatele mele sunt dulciurile, prăjiturile, torturile, pe care însă le consum cu grijă şi cu teama să nu mă îngraş.

              Fără îndoială, îmi place că m-am nascut, că m-am nascut acum 20 de ani şi nu prin 1930, vreau să rămân mereu tânără, să nu mă rămolesc  niciodată, să-mi realizez toate visele şi idealurile, să fiu fericită.