Liniştea acelei
ore sau mai bine zis monotonia lui a fost tulburată de o apariţie inedită şi
insolită. Când ne complăceam mai profund în atmosfera nu tocmai alertă, în sala
de curs a năvălit pur şi simplu, fără să bată la uşă, fără să se prezinte dupa ce
a intrat sau să ceară voie, un individ cel puţin ciudat, cu un aspect fizic mai
mult decat neglijent, papuci murdari de balegă, nepieptănat şi nu tocmai îmbrăcat
adecvat. Noi toate îl priveam cu curiozitate, neştiind cine e şi ce caută la
noi în sala de curs. Atunci a scos din buzunar nişte felicitări şi a început să
le împartă tuturor fetelor. Felicitările ni le-a oferit cu ocazia zilei de 8
martie şi ne-a făcut fiecăreia în parte urări cu această ocazie. Apoi ne-a
explicat în ruseşte că aveam în faţa ochilor un veritabil om de afaceri şi că
ne-a fericit universitatea cu un Xerox
pe care şi l-a instalat în una din încăperile anexe. Ne-a invitat, ca ori de câte
ori vom avea nevoie, să apelam la xeroxul pe care cu onor îl stăpâneşte. Ne-a promis
ca va aplica cele mai scăzute preţuri şi că failurile le va oferi gratis. Am
încercat să purtăm discuţia în româneşte, dar ne-am convins că nici limba
oficială n-o cunoştea. Evident că în curând am fost nevoite să apelăm la Xerox.
Cu aceasta ocazie, ne-a oferit o nouă mostră a generozităţii sale faţă de fete.
După ce ne-a turuit întreaga sa biografie, cu auto-laude şi înfloriri, a vrut
să ne dăruiască fiecăreia câte o agrafă pentru păr. Evident că l-am refuzat,
destul de intrigate. Începuse să ne pună pe gânduri. Prea multă atenţie, prea
multă curte făcută studentelor. Nu care cumva şi-a deschis acest Xerox în universitate
doar pentru a se afla în mijlocul nostru, cât mai aproape de fete, cu scopul de
a agăţa cât mai multe dintre studente? Înseşi acele gesturi de curtoazie cu daruri
banale, chiar ridicole aş putea spune, vorbe ce se voiau a fi complimente,
tendinta lui de a impresiona şi o apropiere prea indecentă de fete, aduceau
suspiciuni că ne aflam în faţa unui maniac sexual. Nu cu o agrafă de doi bani
se cucereşte o domnişoară. Flăcăul ăsta cam trecut, probabil frustrat sexual,
încearcă să-şi satisfacă orgoliile, învârtindu-se în mediul feminin tânăr,
ţopăind ca şi cocoşul, umflându-şi pieptul şi penele. Crede că poate impresiona
cu o pseudo-generozitate de 50 de bani la coala xeroxată, reducere cu care
speră că ne scoate ochii.
Mie cel puţin o
întrebare nu-mi dă pace. Ce păzesc persoanele abilitate şi plătite în acest
sens? Indivizi, străini în orice caz de mediul universitar propriu-zis, simpli
comercianţi care deservesc studenţii şi cadrele didactice, se plimbă ca Vodă
prin lobodă pe culoarele facultăţilor,
intră nestingheriţi în sălile de curs, deranjează orele, se insinuează în eroi
principali, crezând că au devenit centrul de atracţie şi atenţie. Locul
acestora ar fi doar în dugheana în care-şi desfăşoară activitatea. Din păcate suntem
nevoite să-l mai vizităm din când în când deoarece avem nevoie de serviciul
xeroxului. Chiar dacă acest Xerox se află în curtea universităţii, personalul
auxiliar nu dovedeşte că asigură o securitate adecvată instituţiei noastre,
profesorilor şi studenţilor.
Una peste alta, acest
individ mie nu-mi prezintă niciun fel de încredere, voi încerca să-l evit pe
viitor, voi apela la alte xeroxuri şi îl voi vizita doar când nu voi avea altă
soluţie la îndemână.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu