Ca în fiecare
instituţie, şi universitatea noastră are angajaţi cu rolul de a face serviciu
la poarta de intrare, aşa numţii portari. La noi, portarii sunt de fapt
portărese, iar fişa postului lor le recomandă de a veghea, acolo, la intrare.
Şi rolul lor s-ar mărgini doar la atîta, daca studenţii noştri nu ar fi cu
capul în nori. Ei colindă coridoarele şi curtea universităţii, marcîndu-si trecerile
din diferitele zone, presărînd în drumul lor diferite obiecte pierdute sau
uitate. Doamnele de la poartă, portăresele noastre, îşi omoară timpul
adunîndu-le şi transformând încăperea de la poartă într-un adevărat birou al
obiectelor pierdute: cărţi, caiete, mape
sunt adunate de prin toate colţurile si cotloanele universităţii. Bineînţeles
că sunt omniprezente şi nelipsitele fiţuici, ajutorul fidel al studentului, iar
unele au fost pierdute chiar înainte de a fi utilizate.
La loc de cinste
întâlnim în biroul obiectelor pierdute carduri bancare şi acte personale. Mulţi
şi le lasă drept amintire la universitate după ce şi-au scos bursele de la
bancomat, apoi aleargă ca nebunii să le găsească şi să le recupereze. Printre
trofee, adică obiecte pierdute, ieşite din comun, putem enumera o pereche de
cercei din aur pierduţi de o studentă din geantă sau, cine ştie, poate chiar din urechi. Altul
şi-a uitat în clasă capul, pardon, laptopul.
Cum poţi să uiţi un obiect atâta de voluminos şi de important, doar eroul
nostru poate şti.
Majoritatea îşi
recuperează obiectele pierdute, graţie acestor femei conştiincioase si
cinstite, fără de căre mulţi dintre colegii noştri ar fluiera acum a paguba.
Făra îndoială că s-ar recomanda mai multă atenţie din partea lor, nu este neapărat
nevoie ca să schimbăm atribuţiunile de serviciu al portăreselor noastre. Dar
câtă vreme universitatea noastră e plină de studenţi căscaţi, toată cinstea şi
mulţumirea acestor femei de ispravă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu