Cea mai inedită
experienţă pe care am avut-o în cei trei ani de studenţie a fost sarcina de a încropi
o revistă, concepută, scrisă, tehno-redactată şi machetată în întregime de
către noi, studenţii.
Poate că în alte condiţii aş fi luat totul ca pe o joacă, dar de data asta am vrut
să mă implic total, ţinând cont că mi s-a încredinţat rolul de redactor-şef şi
nu puteam înşela încrederea profesorilor, nici să-i dezamăgesc sau să cobor ochii
grupei de la Jurnalism.
Oarecum eram
familiarizată cu atribuţiunile pe care le are un redactor-şef în cadrul
colectivului. Aşa că mi-am început activitatea ca şi cum aş fi fost cu adevărat
în fruntea unei redacţii.
Pentru început a
trebuit să alegem un titlu pentru revistă. Am vrut să fie un titlu simbolic, în
directă legătură, atât cu facultatea pe care în curând vom absolvi-o, dar şi cu
tematica numărului nostru de revistă. I-am spus ,,Literele’’. Noi, colectivul
redacţional, ne-am întrunit de câteva ori pentru a stabili sumarul gazetei
noastre. Şi pentru că eu eram redactor-şef, mi-am asumat toată
responsabilitatea. Am determinat sarcinile pe care le-am împărţit fiecăreia.
Apoi mi-am trimis colegele pe teren pentru a căuta subiecte şi a le dezvolta.
Fetele au fost să colinde campusul în lung şi-n lat căutând subiecţi şi
subiecte. Şi-au luat şi ele rolurile în serios, muncind ca nişte adevăraţi
redactori.
Stabiliserăm de
la început o coeziune de subiecte, toate articolele tratând probleme ale
universităţii şi n-aş putea spune că au fost descrise în termeni laudativi.
Ne-am dorit a fi ochiul critic gata să analizeze orice amănunt. Cred că am şi
reuşit asta. Fetele mi-au adus fiecare articolele scrise, iar eu, am purces la
corectarea lor. Toate textele erau gata pentru a fi înserate în revistă, mai
rămânea să încercăm a le pune cât mai bine în evidenţă. Chiar dacă n-am avut un
laborator la dispoziţie şi n-am avut nici logistica necesară, fiind nevoite a
lucra cu laptopurile aduse de acasă, noi am reuşit să aşezăm cât mai bine
articolele în pagini, fiecare la locul lui, într-o grafică adecvată, pentru a
atrage cât mai bine atenţia.
Treaba odată încheiată,
noi, cel puţin, am fost încântate de ceea ce am realizat. Sperăm că îi vom
convinge şi pe cei care au în atribuţie să aprecieze munca noastră, domnul
profesor şi ceilalţi care participă la lansare. Pentru noi a fost o experienţă
unică, chiar o unitate de măsură a capacităţii nostre profesionale de viitori
jurnalişti. Prin asta ne-am testat abilităţile de redactori, talentul creativ,
seriozitatea şi puterea de a munci în colectiv. Cred că am şi reuşit şi asta ne
face să creştem în proprii noştri ochi şi să ne dea speranţe că vom reuşi în
viitoarea noastră profesie, putând a ne desăvârşi în viitor vocaţia ca adevăraţi
gazetari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu