Autograf pe frunza care cade...

     E toamnă iarăși pe alei. Frunzele arămii plutesc printre visele mele, sau poate că visele-mi se contopesc cu zborul de fluturi ca de aur, al fruzelor, înainte ca acestea să poposeasca și să se odihnească în iarba pârlită de brumă a parcului. Mi-am așezat inima pe o frunză de arțar și o las sa se preumble printre crengile poleite cu lucirea părului meu.

     Parcul întreg freamătă de poezie și de dragoste. Iubite, ia-mă de mână și să privim amândoi valsul nebun al frunzelor. O frunză ca de aur pur, a poposit pe umărul tau. O culeg cu buzele mele fierbinți. Pare un autograf pe care ni-l trimite toamna, iar eu ți-l restitui ca pe un prelung sărut al meu, al toamnei, al frunzelor....