Auzisem încă din anul trecut, ca domnul Leahu,
decanul nostru, este un nume ilustru între poeții Republicii Moldova, dar
trebuie să mărturisesc că nu citisem nici o poezie de-a dumnealui. De aceea,
cand mi s-a ivit prilejul de a achiziționa un volum de versuri, scris de către
domnia sa, am profitat de o ocazie și l-am cumpărat imediat. Dar, ale vieții
valuri și probleme m-au făcut să nu citesc imediat poeziile din volum. Zilele
trecute, l-am revăzut printre cărțile din biblioteca mea. Cu vădită emoție,
l-am scos dintre celelalte tomuri ale mele, privindu-l admirativ, profund
impresionată de coperțile și grafica acestuia. Coperțile și paginile erau din
hârtie fină, de calitate. Pe coperta întâi apărea un desen modern, cu linii
îndrăznețe, sugerând un erotism carnal, plin de tinerețe.
Am deschis
volumul și m-am oprit la prima poezie, care dădea titlul volumului. La început curiozitatea, dar pe masură ce
parcurgeam paginile și poeziile volumului, interesul față de versuri, m-au
făcut să-mi petrec pâna târziu în noapte, citind și recitând poemele din volum.
Referindu-mă la titlul volumului ,,Alungarea muzelor
din cetate’’, mi-aș permite să fac o sugestie autorului: ,,Izgonirea muzelor
din cetate’’ parândumi-se a suna mai poetic.
De asemenea,
volumul mi se pare un pic lispit de consistență cantitativă, poetul
rezumându-se în a-și exprima gândurile și
ideile doar ]n trei poeme. Evident, conciziunea este o calitate, la fel ca și
concentrarea de idei, dar, având în vedere faptul ca volumul se adresează unei
mase largi de cititori, ar trebui să li se ofere o mai mare posibilitate de
selecție. Dacă vrei să încânți un număr cât mai mare de cititori, trebuie să le
oferi posibilitatea de a alege ceea ce le place, dintr-o gamă mai variată.
Linia principală
a volumului de versuri este tema iubirii, dar o iubire modernă, o iubire mai
puțin romantică, o iubire a secolului XXI. Protagoniștii sunt îndragostiții
erei calculatoarelor, nesemănând deloc cu clasici, precum Tristan și Isolda.
Lipsesc
elementele unei iubiri romantice, sentimentul
dragostei se consumă și este devorat de o lume modernă, în continuă mișcare, în
mare viteză, universul acesta hulpav, mistuind sentimentele romantice. Poeziile
fascinează, impresionează, dar niciodată un tânar îndrăgostit nu va șopti la
urechea iubitei sale aceste versuri. Pare o iubire nu între doi îndrăgostiți,
ci între doi amanți, preambulul unui viitor dezmăț erotic, și nu înfiriparea
unei iubiri inocente.
‘’Epistola Sextină’’, este vădit și provocator
eminesciană ca metru și ritm: un conținut aiuritor ironic pe structura Scrisoarii
V. Începând chiar cu titlul poemului, ‘’Epistola sextină’’, ni se sugerează o
iubire vinovată, un act de amor care poate că s-a petrecut chiar în altarul
celebrei Capele Sixtine, în acest loc sacru, având loc oare un act pagan?..
Poeziile domnului
Leahu mi l-au redescoperit așa cum am apucat să-l cunosc: carismatic,
fermecător în exprimare deși un pic prea savant pentru cei cărora li se
adresează: câteodată bolovănoase, versurile
domniei sale, alteori lunecând ca o apa
curgătoare; aici liniștite ca un râu de câmpie, dincolo tumultoase ca o apă de
munte, dar instructive de fiecare dată.
Când spun
‘’instructive’’, mă refer la proba de mare virtuozitate
stilistică pe care o prezintă aceste poezii. Nu știu dacă ar mai avea cineva
dintre poeții noștri răbdarea și o credință atât de nestrămutată în puterea
calofiliei pentru a relua post-modern ritmurile clasice.
Am adormit gândindu-mă
la poemele domnului profesor, iar zorii
zilei m-au deșteptat cu aceleași versuri în minte. Se spune că acele lucrări de
artă în general , și poezii în special, sunt cu adevărat valoroase, care te
marchează și se lipesc de creierul tau precum un scai de pulpana hainei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu