,,Ecoul nostru’’ –rampa mea de lansare în zborul către infinit

Din vara acestui an, redacția ziarului ,,Ecoul nostru’’ a devenit a doua mea casă și cea dintâi școală a vieții pentru mine. Satisfacția mea a fost întărită și de o fericită potrivire a evenimentelor. Debuturile mele în paginile ziarului au coincis cu 15 ani de când acesta se face ecoul locuitorilor din Sângerei. Pot spune că am ajuns jurnalistă la o publicație de tradiție în zonă, un ziar militant, izvor nesecat de informații și de opinii pentru cetățenii raionului, un far călăuzitor care își trage seva din rândurile societății civile ale meleagurilor noastre, reîntorcând apoi cuvântul ca un ecou al doleanțelor tuturor, înapoi înspre cei de la care se inspiră.

Este un ziar cu rădăcini adânci în viața și activitatea locală, dar în același timp și unul dintre pilonii de bază ai comunității locale. Pe vremea când sorbeam cu înfrigurare cuvinte și idei din paginile ziarului, când îmi umpleam simțirile cu nestemate ale gândului și ale sufletului, când mi se întipărise în minte cu o admirație aproape apostolică, numele jurnalistelor care semnau articolele, nici nu visasem vreodată că voi ajunge să fiu primită în acest acest colectiv minunat, să ajung să le fiu colegă. Aici am început să deprind tainele meseriei de jurnalist, precum toate sensurile verbului ,,a fi’’. Zborul meu spre infinit, de care sunt absolut convinsă că se va realiza, pornește din acest loc, răspândindu-se în universului spiritual al cuvântului, odată cu arpegiile sonore ale ecourilor acestui ziar, care se vor auzi încă multă vreme.